CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Opinii >  





Crede şi nu cerceta
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sintagma din titlu este un pleonasm deoarece a crede este o considerare care presupune lipsa desăvârşită a cercetării. Din păcate este dogma de bază a creştinismului care pleacă de la imposibilitatea de acceptare cercetată a unei minuni. Nu poţi crede o împrejurare inexplicabilă. Dacă o boală poate fi vindecată prin credinţă care duce la echilibrarea unor energii altfel incontrolabile, o icoană nu poate plânge. 
  
Pe de altă parte numai o parte din religiile creştine acceptă munca drept sens al vieţii. Ortodoxismul, de exemplu, impune rugăciunea drept simbol al credinţei. Pâinea cea de toate zilele este oferită de divinitate, celui care se roagă, nu celui care şi-o câştigă sub sudoarea frunţii, fie ea chiar numai culegerea manei în pustiu. Majoritatea religiilor creştine spun însă că Divinitatea ajută numai pe cei care se ajută singuri. Este de la sine de înţeles că Divinitatea nu-ţi bagă bucatele în traista oricât te-ai ruga. Ajutorul Domnului este relativ. 
  
Religiile sud-estului asiatic pleacă de la dogma de bază: Învaţă, cercetează deoarece prin cunoaştere poţi înţelege Divinitatea. Această paradigmă diferită este puternic scoasă în evidenţă de viaţa şi activitatea monahală. 
  
În creştinism călugărul, culminând cu pustnicul, duce o viaţă asocială, singur cu Divinitatea şi rugile sale. Este adevărat că se roagă pentru binele tuturor dese ori în numele lor. Dar ce folos are omenirea din această activitate? 
  
Călugărul din China sau India, ţări imense în care aglomerările umane de rangul unui sat sunt la zile de drumeţie unul de altul, socializarea omului cu om lasă de dorit. Lipsa de comunicare inter-umană duce ca viaţă să fie foarte dificilă iar ajutorul între semeni să fie ineficient. De aceea, cu milenii în urmă clerul a creat ordinul călugărilor peregrini, bine pregătiţi cultural şi tehnic, care bat ţara în lung şi lat punând în contact direct populaţia locală. Există ceva similar realizat de comercianţi care-şi câştigă traiul in aprovizionarea localităţilor izolate. Dar călugării peregrini acoperă alte necesităţi ale omului. Un sfat medical, o judecată imparţială, o operă literară transmisă homeric merită bolul de hrană dat de beneficiarul sfatului, asigurând viaţa peregrinului. În lungile zile de deplasare spre localitatea vecină , călugărul peregrin discută cu Divinitatea sub forma unor meditaţii conştiente, interpretând corect noile cunoştinţe acumulate cu ocazia ultimei sale vizite. Activitatea călugărului peregrin mai este social necesară şi astăzi, in epoca telecomunicaţiilor, deoarece acesta necesită mijloace tehnice şi în special curent electric, inexistente în satele izolate. 
  
Cum poate un călugăr peregrin să asimileze cunoştinţele necesare spre a satisface cerinţele clientelei ocazionale? În nici un caz prin rugăciuni şi posturi. În anii de pregătire, în noviciat, călugărul capătă proprietatea de a discuta cu propriul subconştient, asimilat Divinităţii. Că admitem sau nu sufletul drept generator al vieţii active este cert că atât omul cât şi animalul au un dublu control asupra propriului corp. Pe de-o parte creierul care controlează mişcarea inclusiv schimbul de informaţie şi memorarea. Creierul este controlat de centrul de comandă psiho-motorie numit subconştient. 
  
Se cunosc la om aşa numitele celule şuşe, celule talon, matrice. Ele au proprietatea că pot lua diferite forme transformându-se în celule specializate cum ar fi cele muşchiulare, osoase sau cu funcţii speciale ale organelor specifice precum ficatul, rinichiul etc. Un ovul fecundat începe o nouă viaţă care organizează în marsupiul matern transformarea celulelor şuşe în elemente anatomice ale fătului. Este activitatea de control subconştient care începe înainte de tactul inimii şi continuă toată viaţa. Prin asimilare pot admite că această activitate este generată de suflul divin cu care Dumnezeu a activat pe Adam, popular numit suflet. 
  
Omule, dacă nu ai posibilitatea să te concentrezi asupra unei probleme oarecare apelează la propriul subconştient. Acesta va sugera soluţia optimă mult mai precisă decât judecata creierului puternic influenţată de dialogul anterior ce terţul. Cum? Foarte simplu. Caută un pom sau atrage atenţia căţelului familiei şi explică-i supărarea ta. Interlocutorul tău real este propriul subconştient concretizată în pomul sau animalul din faţa ta. Fii sigur că acest inconştient va răspunde şi vei simţi fizic rezolvarea problemei. Pomul rămâne cel mai bun sfătuitor dacă nu ai un prieten adevărat. 
  
Care este în fond problema? Nu te lăsa momit de spusele interlocutorului fie popa sau omul primarului. Hotărârea de urmat este a ta, deoarece eşti om şi ai puterea dea aprecia împrejurările. Nimeni nu se mai poate substitui boierului a cărui slujitor te mai crezi. Preia hotărârea pe umerii tăi şi vei trăi mai bine. Ce-ţi spune primarul este bine pentru el nicicum nu-ţi vrea binele tău care, pe drept, nu-l interesează deloc. Aşa să te ajute Dumnezeu. 
  
Referinţă Bibliografică:
Crede şi nu cerceta / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2725, Anul VIII, 17 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!