CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Manuscris > Cugetari >  





Faldurile drapelului
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem în anul centenarului de la renaşterea patriei noastre  
 
Nicidecum a ţării noastre.”Ţara” noastră este frumoasa natură care înconjoară locuitorii români, unguri, armeni, ţigani (nu-i peiorativ termenul folosit de Jokai Mohr în romanul care a generat opereta Voivodul ţiganilor pe muzica lui Strauss), sau alte etnii. Patria este tărâmul pe care s-au născut strămoşii noştri, a părinţilor noştri şi poate a unora dintre noi. Nu este frumoasă sau urâtă. Este sfântă. Satul natal este baştina noastră a tuturor. Mai mare sau mai mic, oraş sau cătun, comuna natală este sfântă. Acolo ne-am petrecut copilăria, am început şcoala. Poate şi prima dragoste este legată de comuna natală. De ce să o înjosim numind-o ţară, etnie sau cine ştie cum. Indiferent de limba etniei prima silabă a fost ma-ma! A doua probabil ta-ti, cu o mică variaţie şi include în ea toată dragostea de pe lume. Dacă aţi făcut armată aţi jurat sub faldurile drapelului că vă veţi apăra patria cu jertfă supremă dacă o cere. Repet, nu ţara ci patria. A iubi „ţara” chiar dacă îi spunem pe nume „ROOMÂNIIIAAAA!!!” este ieftin naţionalism şi până la şovinism nu este decât un pas. Nu uitaţi că Stalin, Musolinii şi Hitler au cerut poporului să-şi „iubească ţara”, nu patria. A reînviat oare unul dintre ei ca, învrăjbindu-ne, să reinstaureze naţionalismul şovin care dezbină spre a conduce?. Eu aş cam zice DA!  
 
Culmea naţionalismului prost înţeles. Ţara, după ce a vorbit prezentându-se „Eu sunt România” acum s-a învăluit cu drapelul patriei. La TVR1, într-o emisiune „deosebit” iubită, harta ţării este drapată în partea dreaptă de un tricolor în rol de curcubeu. Ştiţi ce este sub acest curcubeu? Să vă spun eu:  
 
Ţinutul Herţa, Basarabia şi cadrilaterul Dobrogiei. Vă spun ceva aceste denumiri? Tineretului absolut nimic. Celor născuţi mai devreme le aminteşte de pactul Ribetrop-Molotov, iar cuvinte de mult uitate. În zona respectivă a hărţii s-ar potrivi mai bine un văl cernit deoarece acoperă o rană.  
 
Da! România a cuprins în teritoriul ei aceste trei regiuni, perle ale ţării „mult iubite” şi patria multor români. Foarte mulţi s-au născut acolo. Parte mai trăiesc sub jug străin, majoritatea deportaţi prin îngheţata Siberia. ca să facă loc intruşilor neaveniţi care au acaparat cele mai rodnice pământuri. În anul centenarului de la existenţa lor în interiorul graniţelor României Mari le învăluim în drapel Ruşi în Basarabia lui Stefan cel Mare? Da! Sub formă de haite năvălitoare care prădau locuitorii. Ei bine aceştia au devenit posesorii pământurilor prădate.  
 
O bătaie de joc sau simplă omisiune? Cam greu de crezut deoarece încă n-au murit toţi istoricii.  
 
Cuvântul „steag” acum folosi pentru o cârpă tricoloră nu are nimic cu Roşu-l sângelui vărsat de eroi, cu Galbenul holdelor de grâu care ne hrăneşte şi cu Albastrul cerului care ne acoperă ţara, reprezentând împreună sfântul drapel pe care eroii au jurat că-şi vor apăra patria cu preţul sângelui şi au făcut-o.  
 
„Trei Doamne şi toţi trei” deplânge George Cojbuc într-un minunat poem, durerea unui tată care nici măcar nu şi-a putut înmormântat feciorii, eroi al războiului de independenţă ce a precedat şi a prilejuit Marea Unire a cărui centenar îl serbăm.  
 
Memoria urmaşilor este scurtă. Ne amintim astăzi de primul război mondial care indirect pare că este generatorul evenimentului sărbătorit. Dar fără rege internaţional cunoscut n-am fi participat la împărţirea păcii cu tot sângele vărsat de eroii puşi efectiv în situaţia disperată de dispariţie a patriei sub cizma nemţească. Oare am fi avut rege dacă nu am fi ales prin aşa numita monstruoasa coaliţie  
 
un prinţ de sânge capabil să conducă şi să negocieze n-ar fi folosit războiul ruso-turc spre a obţine independenţa, la iniţiativa adevăratului român (nu teleormanean) Mihail Kogălniceanu prim-ministrul de atunci. Înrudit cu ţarul Rusiei, cu regina Angliei şi alţi membrii ai caselor regale, principele domnitor Carol de Hohenzoller-Siegmaringen a prilejuit câştigarea independenţei prin învingere puternicei armate a sultanilor turci, la fel cum au făcut-o domnitori născuţi mai devreme ca Stefam cel Mare sau Mircea cel Bătrân învingători, printre mulţi alţii, ai hoardelor otomane „cât frunza şi iarba cu o mână de viteji înfrăţiţi cu „râul şi ramul codrilor noştii”  
 
Da! Desfăşurăm steagul peste ţinuturile delapidate (furate cu acte în regulă) la fel cum facem astăzi fluturându-le , sub „ochiul” camerelor de televiziune, „în cinstea” politicienilor care vor să-şi legalizeze furtul şi înşelăciunile prin Lege, tocmai de cei care li se opun în stradă. Adevărată bătaie de joc. Cine dirijează aceste anomalii?  
 
Eu aş da foc „celor 3 trandafiri” vopsiţi în culorile „steagului iubit al ţării”. Nu ar fi cazul să înlocuim steagul amintit de pe hartă cu un giulgiu negru? Pare mai firesc la sărbătorirea centenarului.  
 
Gândiţi şi acţionaţi. Este timpul.  
 
Referinţă Bibliografică:
Faldurile drapelului / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2587, Anul VIII, 30 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!