La televiziunea naţională scriitoarea Ana Blandiana, o eroină martir psihologic a vechiului regim, a afirmat „Spre a înţelege prezentul este necesar să analizăm trecutul” tocmai astăzi când trăim în prezentul palpabil nicidecum în prelungirea trecutului sau perspectiva viitorului.  

Puterea clipei este un curent filosofic bine reprezentat în Vestul Europei şi in America. Clipa este mica perioadă numită astăzi şi nu greşim dacă admitem că sintetizează viaţa curentă de zi cu zi. De regulă omul optimist reţine din trecut clipele fericite iar cel optimist clipele de groază şi traumă. Nici unul nici altul nu-şi asigură păpica familiei cu ajutorul acestor amintiri. Ce contează deci istoria?  

Consider necesar a medita asupra temei: este trecutul o lecţie care merită a fi transmisă tinerei generaţii sau puterea clipei cu veşnica problemă: ce lucrăm, ce mâncăm astăzi spre a mai trăi o zi, ne umple cotidianul. Banul, ţelul exclusiv de astăzi, pledează pentru clipa actuală cu ignorarea trecuului şi resemnare faţă de viitor  

Este cert că istoria, vitejia domnitorilor care ne-au ferit de subjugare cu sclavie a tiranilor vremii, este o lecţie importantă pentru cei care mai citesc o carte. Şcoala nu mai aminteşte de ei. De unde să afle tineretul de strămoşii săi? Mulţi moldoveni din ambele regiuni care poartă acest nume îl pot avea fizic pe Ştefan cel Mare şi Sfânt drept străbunic care a fertilizat toate tinerele întâlnite în cale. Moldovenii sunt deci la propriu din os domnesc şi se lasă totuşi subjugaţi de politicieni clipei. Tata a constatat cu mulţi ani în urmă privind ieşirea publicului după un bun film dintr-un cinematograf din Braşov: „Niciodată nu am văzut atâţi moldoveni la un loc.” Nu numai seceta din anul .. a provocat migrarea moldovenilor de secole. Românii mişună din loc în loc ca turmele din preriile Americii după hrană. Pe vremea domnitorilor se rezumau în graniţele ţării sau vecinătăţi. Azi Europa nu-i satisface şi-şi iau la propriu „lumea în cap”, întreaga lume căutând aur. Românul este mândru şi vertical. Îşi scoate cuşma în faţa unui superior dar nu pleacă capul ca lingăii vremii. Oare ce interese au politicienii clipei să ascundă la „strict secret” istoria? Sunt oare atât de importante nişte voturi o dată la 4 ani?  

Jumătate din populaţia ţării, cât a mai rămas după marea unire din 1918 apoi marea ciuntire potrivit protocolului Hitler-Molotov pe vremea domnitorului devenit rege în primul caz respectiv alungat din regat într-al doilea. După 600 ani de domni conducători ai ţărilor româneşti am trecut la republică în regim de ocupaţie militară şi nu putem scăpa de ea cu toate că vrednicul rege „abdicat de popor” a revenit în ţară şi i sau recunoscut unele drepturi. Ce vreţi o istorie zbuciumată de clipe actuale succesive. Cei 40 ani de regim comunist au adus orori, rezistenţă şi dizidenţă dar şi amintiri plăcute.  

Unde au rămas mamele care să povestească odraslelor frumuseţea cravatei roşii şi a uniformei de pionieri, dorinţa de muncă a brigadierilor, în general părţile optimiste ale hulitului regim care nu au fost rare cum le prezintă interesaţi politicieni ai clipei? Nu mai există! Mamele „fac bani” ca şi taţii şi lasă politicienilor să educe tineretul ca vajnic votant. Politicienii, prin şcoli, pregătesc tineretul în ură faţă de tot ce a fost înainte de „marea şi sângeroasa revoluţie” din 1989, precum şi un dezinteres criminal faţă de viitor, cu excepţia faimoaselor „programe de guvernare” menită să îmbunătăţească viaţa populaţiei compusă din membri, membrane şi simpatizaşi generatori de voturi corecte.  

Da! Viitorul este sumbru tocmai pentru că o mie de motive ne fac să ignorăm istoria, în special istoria contemporană dacă cineva din cei născuţi mai târziu ştiu ce reprezintă această sintagmă.  

Ar trebui predate mamelor în devenire: istoria, Ispirescu, Grimm şi La Fonaine ca să-şi creeze timpul necesar să socializeze cu propria odraslă. Internetul este plin de poze de socializare şi muţunache. Vorbe doar ici pe acolo mai rare ca diamantele. Oare aşa trebuie să fie „puterea clipei”?. Şi totuşi tineretul clipei dactilografiază pe minuscula tastatură a „mobil-ului” cu viteza unei dactilografe profesioniste deşi aceasta folosea 10 degete pe când junele numai policarul.  

Să învăţăm din trecutul nostru spre a îndulci prezentul? Mai învaţă cineva ceva în afară de a face bani şi de aşi da votul partidului „care trebuie”? Doişpe ani de şcoală nu înveţi decât aceste discipline. Am uitat „plagierea”. Da şcoala te obligă să plagiezi. Altfel cum să interpretez „uniformitatea învăţământului”? Toţi la fel şi simultan TREBUIE să repete perlele marilor dăscălitori politici. Şi apoi aceştia se miră că tineretul universitar îşi plagiază toate lucrările!  

Ana Blandiana şi-a trăit cei mai frumoşi ani ai tinereţii sub stricta urmărire a securităţii care a terorizat-o la propriu. Era o „disidentă anticomunistă” şi reprezenta teoretic un duşman al siguranţei statului comunist prin lucrările sale. Prin referirea la trecutul care ne poate îmbunătăţii prezentul critică de fapt tendinţa politică a clipei de a reveni la dictatura erei tocmai depăşită.  

Trecutul este trecut. Chiar şi guvernul de tehnocraţi. Ei bine, consider că acest guvern a făcut multe pentru ţară, în special prin corectarea unor defecte de comportare ale administraţiei de stat. Şi nu numai. Dar politicienii, toţi, critică tot ce ar aduce o ameliorare a „educării politice a populaţiei”.  

Are sau nu are dreptate scriitoarea Ana Blandiana?  

Poate viitorul va răspunde la această întrebare, dar ar fi necesar ca istoriei să i se dea o importanţă mai mare în şcoală din această clipă. În special al istoriei trăite în clipa care tocmai s-a scurs.