CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Meditare >  





Meditaţie versus studiu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Meditaţia este un mijloc de a capta energie pozitivă prin căutarea mentală a relaţiilor între entităţile făurite de natură prin marea Divinitate. Studiul, din potrivă, foloseşte cunoştinţele cunoscute în experimentări care ne pot lărgi orizontul ştiinţific bazat pe pragmatism, mai puţin pe aportul mintal care, totuşi, nu poate lipsi. Ambele sunt mijloace care, din punctul de vedere al clerului Estic extrem apropie omul de Divinitate prin înţelegerea creaţiei sale. Religiile Asiei Răsăritene au avantajul acestei credinţe motiv pentru care leagănul civilizaţiei umane se află în estul extrem al Euro-Asiei.  
  
Vestul Europei, prin credinţa apostolică şi Dumnezeul său Adevărat îndepărtează omul de cercetare, în speţă de ştiinţă sub motivul că Dumnezeu este singura entitate care ne dezvăluie autorizat cunoştinţele pe care omul le poate cunoaşte şi eventual aplica. A existat şi în parte mai exisă adversitatea clerului Creştin împotriva oamenilor de ştiinţă care se cred Dumnezeu şi impun rezultatul cercetărilor lor înainte ca Dumnezeu să le dezvăluie oamenilor credincioşi. Acei oameni de ştiinţă eretici merită pedeapsa pe rugul aprins pentru dezvăluirea secretelor Divine aflate sub controlul Dumnezeirii.  
  
Religia Mahomedană a introdus în Coran perceptele credinţelor estice (Budism, Brahmantism etc.) cât şi perceptele Bibliei creştine, cu un efect ciudat pentru care este drastic criticată de Creştinism. Nu există intermediar între om şi Dumnezeul său. Omul poate lua contact psihic cu Dumnezeul său oriunde s-ar afla, în biserică, acasă sau într-un loc public şi, închinându-se cu smerenie spre Meca meditează asupra unei rugi spre Dumnezeu. Ceea ce auzim şi ni de prezintă despre statul Islamic a fost acum câteva secole practicat şi de Creştinism sub numele Sfântul Oficiu care trimitea la moarte toţi presupuşii vrăjitori, eretici sau oameni de ştiinţă. Multe monumente irecuperabile au fost distruse şi de Sfântul Oficiu precum face astăzi Califatul Islamic. Este un extremism de proastă calitate care nu are nimic cu credinţa, cu atât mai mult cu ştiinţa şi cercetarea.  
  
Elada, Grecia antică, a preluat meditaţia specifică religiilor asiatice sub numele de filozofie şi le datorăm filosofilor multe elemente ştiinţifice. Filosofii căutau şi dese ori reuşeau să descopere noi relaţii între entităţile.  
  
Meditaţia este ca şi filosofia un mijloc pur mental de pătrundere a secretelor naturii folosind deosebita capacitatea creierului uman de a depozita apoi a compara toate noţiunile cu care omul a aut contact direct. Dacă şi numai dacă meditaţia pleacă direct de la experimentare şi se continuă cu alte experimentări adaptate potrivit meditaţiilor, activitatea preia numele de cercetare ştiinţifică iar filosofia corespunzătoare ia numele de materialism şi se bazează pe aşa numita dialectică.  
  
În fond un cercetător ştiinţific este un om pragmatic cu spirit de observaţie asupra fenomenelor care-l înconjoară şi dezvoltă în experiment o observaţie care i-a atras atenţia. Aportul minţii şi în consecinţă al cunoştinţelor şi expertizei acumulate intervin în opera sa prin meditaţii făcute de regulă de inconştientul său. De exemplu expresia „eppur si muove”, totuşi (pământul) mişcă, exprimată de Galileo Galileii când tocmai a jurat că soarele se roteşte împrejurul pământului nemişcat.  
  
Este interesant un fenomen. Omul consideră că o realizare de valoare este dată de amănuntul în care procedeul a fost detaliat. De exemplu un generator de flacără poate fi principial obţinut prin apropierea unui mediu inflamabil de o scânteie. Adevăratul inventator al unei brichete a fost cel care a pus iasca pe o cremene pe care a lovit-o. Că mediul inflamabil poate fi alcool, benzină sau butan iar generatorul de scânteie piatra de brichetă sau curentul electric nu sunt decât detalii care, de regulă, pot fi mai bine gândite de un specialist în domeniu şi nu de către inventatorul care a descoperit principiu. Cu alte cuvinte inventatorul emite un principiu dând şi un exemplu de aplicare. Apoi un industriaş aplică brevetul elaborând procedeul de execuţie a obiectului.  
  
Lui Thomas Alva Edison, unul din cei mai prolifici inventatori, îi datorăm zicala „o invenţie constă în 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Geniul este însă cel inspirat şi nicidecum cel care a transpirat.  
  
Şi în politică putem avea genii şi transpiratori. Un program de guvernare care cuprinde detalii direct executabil (mărirea salariilor) este un paliativ, să-l numim elegant discutabil la îndeplinire. Pe când dacă acelaşi program prevede principiul de creare şi finanţare a locurilor de muncă urmând ca detaliile să fie rezolvate de miniştri cu colective având expertiza necesară, salariile vor putea fi mărite cu mult mai mult dar nu chiar imediat. Care ar fi soluţia Dumneavoastră? Mai mult dar mâine sau un mai nimic dar astăzi? PSD a ales a doua variantă. Avem 4 ai să ne convingem că nu a meditat cu capul.  
  
Oare de ce „meditează”, sau pe limba Dumneavoastră „filosofează” unii la ce pot sau nu pot să facă?  
  
Un program de guvernare se referă strict a 4 ani cât regimul are puterea cu şanse foarte mari ca în perioada următoare un alt regim să ajungă la butoane şi să conducă după alte principii.  
  
Drumuri, şcoli, spitale nu se fac peste noapte. Dar nici educaţia omului capabil să le execute.  
  
Un program de dezvoltare al ţării trebuie să înceapă cu pregătirea omului pentru perioada de mâine deoarece dacă va gândi mâine cu mijloacele de astăzi se blochează. Mă refer atât la copii cât şi în special la oamenii mari care sunt greu de reeducat, dacă au avut un dram de educaţie ceea ce este discutabil. Guvernul ZERO a început să pună oameni competenţi la locul cuvenit. Dar noua putere „CONSTITUŢIONALĂ” a înlocuit cu afini şi amante, prin decretul Nr.1, toţi oameni selectaţi potrivit pe post. În interesul ţării sau??? Este adevărat că, de la abolirea samavolnică a monarhiei fiecare perioadă electorală începe cu principii şi oameni noi. Experienţa este ignorată în favoarea interesului. Pe perioada dictaturii comuniste mai exista o continuitate a principiilor de conducere concretizate în planificarea pe cincinale cu preluarea directă a lucrărilor neterminate. Acum fiecare „putere constituţională” începe cu oprirea lucrărilor neterminate care se irosesc în „favoare unor noi lucrări mai avantajoase care au însă puţine şanse să se termine în cei 4 ani şi în următoarea legislaţie vor avea şansa ă fie abandonate. Actuala legislaţiei vorbeşte peiorativ de guvernul ZERO deoarece nu are lucrări de înlocuit cu altele mai bune.  
  
Dar să lăsăm guvernului şi bisericii să-şi rezolve problemele. Avem altceva de făcut. Ce oare?  
  
Cum am convenit la un procent de 2% pentru apărarea ţării putem anticipa un program de 10 ani de educare a ţării, copii şi maturi, de reorganizare administrativă ca noul concept de comună şă includă acoperirea cheltuielilor din venitul local. Nu mai avem nevoie de primari cerşetori care-şi pot îndeplini promisiuni de azi pe mâine numai prin pomana căpătată de la partidul de susţinere.  
  
Atât tot! Spitale, şcoli şi drumuri nu se realizează de „stat guvern sau parlament” ci de oamenii comunelor, la propunerea primarului,om potrivit la locul cuvenit, şi din veniturile proprii ale comunei care nu trebuie risipite pe floricele şi cârciumi. Acestea din urmă pot fi realizate de investitori locali care doresc să se îmbogăţească.  
  
Guvernul să respecte întocmai master-planul de autostrăzi aprobat de Europa nu să se ocupe de magherniţele primarilor  
  
Mă doare capul de atâta meditaţie sterilă deoarece nu ai cu cine discuta în această ţară. Unde este oare opoziţia „CONSTITUŢIONAL” constituită?  
  
Toată speranţa ţării este legată de degetul mic a unui om, fostul Prim-ministru al guvernului ZERO criticat tocmai deoarece are realizări care nu convin actualilor „CONSTITUŢIONALI că aşa se mândresc”.  
  
Domnule Cioloş vreau să văd cât mai repede planul de ţară promis de Preşedintele Ţării, cu educaţia maturilor pe primul loc, chiar şi acelora de vârsta copilăriei. Cât şi cu reorganizarea administrativă începută, cu oameni pregătiţi pentru toate posturile. Aceşti oameni potriviţi să capete puterea financiară să gospodărească comuna pe care o conduc din venitul propriu fără să necesite pomeni electorale. Nu se supără nimeni dacă din mii de primari cerşetor rămân sute de magistraţi, vrednici ordonatori de credite din venitul propriu al comunei. Cred că aşa ar fi arătat acţiunea începută dacă CONSTITUŢIA nu v-ar fi alungat din post.  
  
Trăiască constituşia nouă pe care sper cp o va realiza Adunarea Constituantă cerută de popor prin referendumul ân curs de pregătire. Ar fi trict necesară pentru a tăia maul celor care nu au ân gură decât CONSTITUŢIA întocmită special de ei pentru ei şi furtişagurile lor.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Meditaţie versus studiu / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!