De-o vreme mă doare degetul mic de la piciorul stâng de îndată ce pun papucii după o grea zi de muncă. Aşa, din nimic . Şi când îl frec puţin să treacă ascuţita durere nu simt nimic de parcă aş freca un picior de lemn. Soacra e de vină cu blestemele ei.  

Nu mai am timp să citesc o carte şi, când totuşi, vrea soacra o cafeluţă ca să-mi umple capul cu blestemele adresate, de această dată, nu mie ci lui Băsescu, de parcă m-ar interesa pe ce parte doarme el.  

Ce frumos şi bine era ca burlac. După serviciu o mică bârfă cu colefii la un aperitiv. Aşa de plăcere, o măslină udată cu un ţoi de ţuică. Făcea poftă de mâncare. Pe atunci aspiram doar la atenţiile mândrei Eugenia. Nu-mi dădeam seama că mândria ei rezultă din fermitatea unei mămici autoritare. Am trăit atunci clipe de neuitat când timiditatea ne permitea uneori şi mici acţiuni după lungi clipe de tăcere şi admiraţie reciprocă. De unde să-mi dau seama că totul era aranjat de guvernul din umbră, viitoarea soacră, spre a pune laba pe un falnic şi vânjos flăcău ca mine. Voia probabil ca să aibă nepoţi arătoşi ca mine.  

Şi aşa, m-am lăsat prostit de vorbele de miere şi am votat! Bate-mă peste gură Doamne, voiam doar să zic că m-am nenorocit însurându-mă, nu cu dulcea Eugenie ci cu soacra luată nesilit de nimeni pe cap.  

În luna de miere a mai mers cum a mers. Aveam economii la Cec cu care mulţumeam şi pretenţiile soacrei care, deîndată, începuse să pună piciorul în prag. Cum nu am înţeles atunci cuvintele ei care nu sugerau ci impuneau să NE fie bine? O fi fost bine pentru vietatea zămislită din ea dar eu, sas de meserie ca Johanes, aveam alte noţiuni despre bine, gospodărire şi economii.  

Şi aşa, unul după altul, tabieturile mele s-au dus. Nu tu aperitivul cu colegii, aşa după ziua de muncă petrecută împreună. Nu tu întâlnirea de la cafenea cu prietenii cu care puneam ţara la cale sau rumegam ultima carte citită. Soacra s-a impus cu legi impozite şi taxe. Iar mi-ai luat Tu Doamne minţile şi am spus ce-am pe inimă, nu ce-mi dictează muza raţională. Da! Soacra s-a impus cu sugestii, îndrumări şi preţioase indicaţii care mi-au topit tot venitul de am ajuns în sapă de lemn.  

Asta o fi viaţa? De ce mi-ai dat-o Doamne de vreme ce nu pot avea parte de ea? Sau vrei să spui că eu aş fi de vină că eu am ales-o? Dar Doamne ştii bine că am ales-o pe draga inimii mele Eugenia şi nicidecum fioroasa soacră care a ieşit din urnă.  

Să-mi fie ţărâna uşoară!