CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  




Autor: Elisabeta Isanos         Ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

AR FI PUTUT LUA MIHAI EMINESCU PREMIUL NOBEL?
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AR FI PUTUT LUA MIHAI EMINESCU PREMIUL NOBEL? 
  
La 16 martie 1849 se năştea la Paris Armand-René-François Prudhomme, care avea să ajungă cunoscut sub numele de Sully Prudhomme. După debutul editorial din 1865, Sully Prudhomme devine repede celebru. În 1870, în plină tragedie a Franţei ocupate, Sully Prudhomme îşi striga cu patos iubirea de ţară, dovedită şi prin fapte de arme, ca voluntar pe frontul franco-prusac, de unde a revenit în 1871 cu Legiunea de Onoare, dar şi cu o invaliditate care-l va ţintui în scaun tot restul vieţii. Depăşindu-şi suferinţa, a desăvârşit în singurătate o operă monumentală. În 1881 a fost ales membru al Academiei Franceze, iar în 1901 avea să fie primul scriitor din lume încununat cu laurii recent înfiinţatului premiu Nobel. A fost „vocea generaţiei sale”, însă pentru cei de mai târziu va fi îndeosebi autorul unui singur poem, „Le Vase brisé”, „Vasul spart”. 
  
La 15 ianuarie 1850, se năştea la Ipoteşti Mihai Eminescu. Biografia lui este prea bine cunoscută pentru a o mai relua aici. Traiectoria lui antumă a fost scurtă, periplul prin viaţă anevoios şi cu sfârşitul tragic pe care-l ştim, la vârsta de numai 39 de ani. În timpul vieţii, i-a apărut un singur volum de poezii, îngrijit de mentorul său de la Junimea, Titu Maiorescu, poezii alese în funcţie de gustul care predomina la noi către sfârşitul secolului al XIX-lea, ceea ce a făcut ca Eminescu să fie receptat drept „un romantic întârziat”, deşi „Oda în metru antic”, „Scrisorile”, „Stelele-n cer”, tulburătorul „Rugămu-ne-ndurărilor...” („Rugăciune”) şi altele, ar fi trebuit să-l aşeze în rândul marilor săi contemporani din alte limbi. Se ştie de asemenea că poetul nostru nu s-a bucurat în timpul vieţii de premii sau de alte avantaje (pe care poate le-ar fi refuzat), nici de liniştea dorită pentru a scrie, nici de o largă recunoaştere pe plan naţional. Propun următorul exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că Eminescu n-ar fi murit încă tânăr, ci ar fi trăit cât Sully Prudhomme sau mai mult. Avea Eminescu vreo şansă de a primi premiul Nobel? Au fost contemporani, chiar de acelaşi „leat”, se asemănau mult în privinţa temelor şi motivelor poetice, lucru evident pentru cine îi citeşte în paralel: iubire imposibilă sau minată de o „trădare”, iertată imediat graţie frumuseţii unor ochi albaştri, meditaţii poetice despre steaua care se vede abia după ce nu mai este, iubire înflăcărată pentru patria aflată la ceas greu, indignare la spectacolul dizgraţios pe care-l oferea societatea din vremea lor, nedemnă de gloria străbunilor. Plecând de la realitatea că limba română este puţin cunoscută şi destul de greu traductibilă, mulţi au afirmat că Eminescu ar fi aşa de puţin cunoscut pe mapamond din cauza limbii în care a scris. Fără a nega adevărul de mai sus, cred că nu acesta este motivul slabei lui răspândiri. Aş aminti în treacăt că au fost traduşi şi uneori răsplătiţi cu mult râvnitul premiu scriitori care s-au exprimat în japoneză, iar nu demult un chinez, Gao Xingjian, a luat Nobelul pentru literatură şi a fost transpus în principalele limbi europene. Părerea mea este că de vină suntem noi: în România nu s-a făcut şi nu se face destul pentru a trezi în afara hotarelor interesul faţă de literatura română, nici pentru a spori prestigiul ţării. Răul renume de care „se bucură” ţara noastră, întreţinut în mare măsură de noi înşine, dar şi nepriceperea, egoismul, indiferenţa celor care ar trebui să se ocupe de schimbarea acestei situaţii au aruncat un văl de umbră nu numai asupra lui Eminescu, ci şi peste cultura noastră în general. Cei cu putere de a decide s-au mulţumit cu ideea că România este percepută drept „ţara lui Dracula” (nici măcar acesta cel autentic). În privinţa aprecierii unui fapt cultural în afara ţării, contează foarte mult cine e autorul şi de unde vine. Iar felul în care suntem văzuţi în lume nu s-a schimbat prea mult din vremea lui Eminescu. „Micul Larousse” din 1993 spune textual despre Eminescu: „écrivain roumain (Ipoteşti 1850 – Bucarest 1889). Auteur de nouvelles et de contes populaires, il est par son génie romantique, le grand poète national de la Roumanie.” („Autor de nuvele şi povestiri populare, el este, prin geniul său romantic, marele poet naţional al românilor.”) Prezentarea, deşi succintă, trezeşte multe semne de întrebare: cum poate fi cineva „autor de nuvele şi povestiri populare”? Apoi, termenul „geniu” pare folosit aici în sensul antic, de „spirit care locuieşte în trup”, în cazul lui Eminescu – un geniu romantic, o predispoziţie spre romantism. Şi mai dramatic este faptul că opera unui autor nereceptat la vremea cuvenită suferă un decalaj greu de depăşit faţă de alte culturi. Atâta timp cât nu vor exista instituţii culturale al căror unic scop (dincolo de cerinţele oricărui interes financiar) să fie promovarea marilor valori româneşti, începând cu „Mioriţa”, cât nu se vor implica şi individual toţi cei în stare s-o facă, atâta timp cât România nu va fi cu adevărat iubită şi servită de cei care-şi fac de lucru în politică şi în cultură, lăsând totul la voia întâmplării sau pe mâna unor profitori, nu văd cum ar putea fi depăşită această situaţie care ne împietreşte în epoci revolute, sau ne face să părem, din punct de vedere cultural, o invenţie de ultim moment, cu trecutul amputat. 
  
ELISABETA ISANOS 
  
Referinţă Bibliografică:
AR FI PUTUT LUA MIHAI EMINESCU PREMIUL NOBEL? / Elisabeta Isanos : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Isanos : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Isanos
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!