CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





ELIZA ROHA SEDUCȚIA VEȘMÂNTULUI NEOROMANTIC
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELISABETA IOSIF – CINĂ CU VETURIA 
  
Roman, 2020 
  
ELIZA ROHA Seducția veșmântului neoromantic 
  
Într-o lume haotică, a realităților deloc prietenoase, a conflictelor de tot 
  
felul, rasiale, statale, sociale, economice, financiare, reflectând un comportament 
  
scăpat din frâiele logicii morale și spirituale, cu devieri amorale ce distrug 
  
destine dar acceptate de democrația de tip ”politically correct”, universul, 
  
agresat în esența firescului său, pare să răspundă corespunzător, încercând o 
  
”reglare de conturi” sau măsuri de luare aminte prin dezastre naturale, pandemii 
  
și altele asemenea. Dacă nu cumva adevărul, ținut sub obroc, este și mai sumbru. 
  
Doamna Elisabeta Iosif se distanțează de toată această nebunie, își creează 
  
o lume a fanteziei ”pe muchia dintre vis și realitate”, după cum se exprimă prin 
  
glasul unui personaj, ca și cum ar arunca peste vremuri, ce traversează în trecut 
  
cât și astăzi omenirea, un văl țesut din pulbere stelară de neoromantism. 
  
Înțeleapta poetă și eseistă ne întinde o mână binevoitoare: propriile cărți, astfel 
  
înscriindu-se în ciclul romanelor sale ”minimaliste” noua creație literară ”Cină 
  
cu Veturia”. Remarcabil prin originalitatea subiectelor și eleganța exprimării, ne 
  
teleportează într-o lume rafinată, performantă a artiștilor din literatură, arte 
  
plastice, arta culinară, arta parfumeriei, arta modei, arta de a conduce importante 
  
domenii economice și comerciale, a filozofilor de înaltă ținută intelectuală. 
  
Personajele nu sunt alese la întâmplare, sunt simboluri ale competenței și 
  
reușitei profesionale, ridicând, printr-o muncă obișnuită, devenită travaliu, o 
  
meserie, o profesiune la rang de artă, de creație. Aceste personaje, femei, 
  
bărbați, aflați la zenitul existenței lor pământești, devin exemple de necontestat. 
  
Trudesc din pasiune, fără a se gândi la bani și onoruri, la o situație materială ori 
  
socială de deasupra celorlalți, aceste beneficii făcându-și drum în viața lor în 
  
mod natural, pe nesimțite. Devin vârfuri ale societății, destinele lor 
  
intersectându-se firesc, oferindu-și unii altora ofrandele într-un spațiu de răsfăț 
  
al artelor. 
  
Interesantă este metafora ”bibliotecii din zid”, aflată la capăt de drum, o 
  
subtilă omagiere a forței cuvântului, a cărții, un laitmotiv întâlnit de-a lungul 
  
povestirilor. Frumoasa Veturia, personajul principal, apreciată în mediul său de 
  
apropiați ca având un succes răsunător datorită creării unui parfum seducător: 
  
”(...) Alexandru Vativer se înclină sărutându-i mâna, conducând-o până la 
  
luxoasa mașină. Un parfum suav îl împresură, amintindu-i de un nud de femeie, 
  
pe o cutie de parfum ”Veturia”. Tentele de o senzualitate inedită, încărcate de 
  
sensuri îl urmăriseră încă de la început...(...)”, consideră totuși ca supremă 
  
afirmare aceea de scriitor, pregătindu-și cu minuțiozitate debutul cu un roman al 
  
neliniștilor artistice, susținută discret de soțul Emanuel. 
  
Cartea este împărțită pe capitole ce se succed cu repeziciune, fiecare 
  
evocând figuri interesante, modul de viață ce armonizează zbaterile, neliniștile 
  
artistice cu ”hedonismul” momentelor petrecute împreună de personajele alese, 
  
într-o atmosferă stilată, curtenitoare. Una din figurile proeminente este 
  
cunoscutul avocat Grimod, în Parisul de sfârșit de secol XVIII și începutul celui 
  
de-al XIX-lea, scriitor și patron de restaurant, care a ridicat gastronomia la 
  
rangul de artă, scriitoarea dezvăluindu-ne, cu această ocazie, un tablou de epocă: 
  
”(...) Teatrul și consistența mâncărurilor cuceriseră într-o nouă etapă a 
  
gastronomiei populația din acea vreme. Masa devenea o scenă care împletea 
  
pasiuni, ”un ceremonial, un univers civilizat, un microcosmos al bunului gust 
  
înțeles ca politică”. Teatrul propus, care s-a perpetuat de-a lungul secolelor, a 
  
fost reluat de diverși regizori și actori, devenind o preocupare majoră și după ce 
  
el nu a mai existat, făcând ”Parisul să vorbească” despre orgii, despre mariajul 
  
dintre moarte și hrană, despre un supeu scandalos, extravagant, ca pe vremea lui 
  
Grimod.(...)” 
  
Capitolele s-ar putea interpreta drept un joc de puzzle, fiecare decupaj cu 
  
partea sa de mister, mirobolant, cu nuanțe ezoterice, cu înțelepciuni, cu spații și 
  
viziuni metaforice, ce ies din materialitate și trăiesc prin spirit. O alternanță a 
  
imaginației, o echilibristică elaborată, de tip intelectual, artistic, între vis și 
  
realitate, ce încântă cititorul, îmbinând timpuri trecute cu cel de azi într-o 
  
indestructibilă viziune literară: ”(...) La aceste ”mese filozofice” trebuia 
  
obligatoriu să fii om de litere. Gustările, friptura și cele șaptesprezece cești de 
  
cafea obligatorii erau pretextele întâlnirilor literare, unde teatrul avea întâietate. 
  
Și, atenție! Judecata gustului veghea la redactarea unui text expediat a doua zi la 
  
o revistă de specialitate!(...)” 
  
Foarte interesante sunt viziunile premonitorii sau chiar sincronice, cum ar 
  
fi cea povestită de Emanuel, soțul Veturiei, în timp ce, într-adevăr, Catedrala 
  
Notre-Dame căzuse pradă flăcărilor: ”(...) ... Ceva însă mă reținea sub cerul 
  
brăzdat de linii de foc... Am privit deasupra mea. N-am apucat să fac un pas. O 
  
plasă de foc mi se revărsă deasupra-mi... M-a prins sub ea. Simt cum focul 
  
pătrunde în mine și în fața ochilor îmi apare o imagine plasmatică. Stihiile 
  
focului se transformară în clocot de flăcări, răstignind pe fundal proiecția 
  
catedralei Notre-Dame de Paris așezată pe rug. Jgheaburile vărsau foc, dragonii 
  
suflau flăcări, acoperișul, ca o carte fermecată, își întindea brațe spre cer 
  
încercând să mai păstreze locurile memoriei, în timp ce turnul urca sub stele ca o 
  
torță. (...)” 
  
Întâlnim în carte diferite curiozități ale vieții ”boeme” pariziene a 
  
secolelor din urmă, interesante, sau despre masonerie, despre obiceiul 
  
călugărițelor de a privi lumea mireană prin oglinzi așezate dibaci, despre 
  
carnavalurile venețiene... Despre psihologia diferitelor categorii umane, cu 
  
deviații în comportament, despre durerile lumii, despre tragedia de la Colectiv, 
  
despre pandemia pornită din China ce amenință omenirea. 
  
O carte interesantă, de căutări prin istoria mai puțin cunoscută privind 
  
artele, o pledoarie pentru cultură și artă, oferite cititorului printr-o diversitate de 
  
subiecte, înveșmântate într-o exprimare elevată, adesea autentică poezie în 
  
proză, așezând față în față, ca-ntr-o oglindă fermecată, cele două lumi, cea 
  
materială, adesea pradă păcatelor, și cea spirituală, înălțătoare, purificatoare prin 
  
artă. O gândire profundă, o atenționare abil drapată prin metafore, o eliberare a 
  
spiritului din solul materiei, o fantezie ce ne poartă preț de timpul acordat citirii 
  
unei cărți într-o lume a visărilor, îndemnându-ne la meditație și înțelepciune. 
  
Eliza Roha, martie 2020 
  
Referinţă Bibliografică:
ELIZA ROHA SEDUCȚIA VEȘMÂNTULUI NEOROMANTIC / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3363, Anul X, 16 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!