CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





ELISABETA IOSIF TAINA SCRISULUI, UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Taina scrisului – un privilegiu al scriitorului *) 
  
M-a fascinat mereu gândul, că taina cărţii este legată de “ideea de tezaur şi stă sub pază”, adică, sub protecţia scriitorului, într-o oarecare măsură iar “din punct de vedere analitic s-ar putea spune, că mărturisirea unei taine eliberează sufletul de angoase”( Jean Chavalier/Alain Gheerbrant - Dicţionarul de Simboluri). 
  
Dar, când este vorba de… “taina scrisului”? 
  
Scriitorul are un loc al său, în care creaţia se desăvârşeşte, o “încăpere” secretă, ca şi cea a alchimistului. E spaţiul imaginarului, “cel mereu viu al ideii”, cum spunea Mircea Eliade, rostind, la un moment dat blagian “sporesc a lumii taină fiind mereu sedus de ea” (Vasile Nicolescu). 
  
Ne îmbogăţim viaţa cu ceea ce facem, cu ceea ce dăruim. De aceea, cu trecerea anilor adăugăm biografiei noastre lucruri noi iar existenţei alte sensuri. Viaţa noastră este uneori un fel de mit în acţiune . Ca şi a oricărui creator. E un transfer de sensuri. Insula lui de spaţiu se defineşte tot în timp. Spaima lui de semnele timpului îl obligă mereu să se întrebe , cine este de fapt. Uneori, semnele “astupă hiatul deschis între sensibilitate şi inteligenţă”. Şi atunci, cum spunea Rilke, e nevoie de respiraţie, leagănul ritmului. Iar semnele devin ritmate prin repetare. Ca un ritual . 
  
În 1985, când am publicat prima carte de proză fantastică, “Zeiţa fără chip”, timpul s-a condensat, având în tipar şi un volum de eseuri “Case cu ferestre laminate”, acela fiind anul decisiv al unui drum al creaţiei literare. Am publicat două cărţi într-un an! 
  
Scriam de mai bine de 10 ani, încă de pe băncile facultăţii, dintr-o dorinţă lăuntrică şi din iubirea pentru cuvântul ce se “exprimă” prin simboluri şi prin mitul, ca o realitate trăită , acel mit, considerat “metaforă revelatorie, invoaltă şi stilistic structurală” (Lucian Blaga). Au urmat ani de “respiro”, cum spunea Rilke. Dar scriind scenarii radiofonice, originale sau adaptări după autori celebri, colaborări la reviste literare, emisiuni culturale radiofonice. 
  
Anul 2009, după apariţii în câteva antologii aparute de-a lungul timpului, s-a finalizat cu un nou volum de proză fantastică, “Globul de cristal”, continuând , într-un fel anume, acea “îmbăiere în fântânile de apă vie ale mitologiei”. ”Globul de cristal” subliniază scriitoarea Cristina Ștefan ” întrunește vizibil trăsăturile prozei fantastice. ”Potopul de seară” este o povestire în redare epică de excepție atât ca decurgere structurală dar mai ales cu reprezentativitate în definirea conceptului operațional în tematica fantasticului abordată de scriitoarea Elisabeta Iosif”. 
  
Apoi s-au conturat încă doi ani, în care am mai adăugat o carte “SemneleTimpului” (2011), tainic efort, încununat cu “Premiul pentru poezie pe 2011” dar şi Premiul anului 2011 al Uniunii Ziariştilor Profesionişti pentru publicistică şi pentru valoarea eseistică şi culturală a publicaţiei literare Cetatea lui Bucur. 
  
Dar, venise „timpul poeziei”. 
  
La uşa poetului se şoptea: E darul tău, de vers întămâiat/ În ziua a şaptea. E univers/ Şi lacrimi. Iubire-n echilibrul/ Poetului din tine. Văpaie răsărită/ În ziua Poeziei (Poetul şi Umbra). Şi mereu revine întrebarea: “ - Cine eşti, totuşi, tu, Poetule, de-mi vorbeşti mereu de poezia divină/ - Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, sub care-ţi adun autograf cu lumină!”(Cine eşti tu?). 
  
Încep să-l cred pe expertul francez în istoria artelor dar şi al semnelor, Luc Benoist, care afirma că ”Luna asociată cu apa măsoară Timpul: ”Nu este Timpul tău? spuse Apostolul cel Sfânt/ Tu eşti din apa-botezului Cuvânt (Timpul regăsirii). Oare, curgerea versului este o obsesie a timpului, întocmai ca Luna, care observând cerul cu ajutorul unei oglinzi al cărui simbol e imaginea sa apărută mereu la suprafaţa apei, curge o dată cu ea?: “ -Cine eşti tu? De-mi stârneşti mereu apele, rotindu-le într-un straniu balet?/ -Eu sunt lacul albastru, răcoritor, cu ochiul verzui fulgerat în apusul violet”. Din acest univers s-a desprins acel teatru de umbre, într-o gesticulaţie patetică pe valuri de Timp: “Doar noi, obsedaţi de lumină, ne aflăm permanent la marginea Timpului/ Cu urechea ascuţită, ca un pui de Lună, ce iese în lume sub magia Universului”… 
  
Răscolesc cu versul Toamna înroşită în asfinţit şi-n apele din cerul Astral …În toamna anotimpului esenţelor, când citim taina adâncurilor în fiecare frunză, timpul e o obsesie: Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers…/ Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbită toamnă! “ 
  
Câte versuri şi câte culori risipite, ca să găsim cuvântul ascultat ca într-o scoică? Spre a ne vindeca de efectele Timpului: “Vindecaţi toţi prin lumină/ tot în timp ne e demersul”, scuturându-ne de “povara timpului mort”. 
  
Într-un fel, se recunoaşte “ timpul creaţiei” în validarea lui la concursurile naţionale sau internaţionale. Volumul “Semnele Timpului” a primit la Concursul internaţional “Art &Life”, din Japonia, 2012, Premiul Special al secţiunii de Poezie. 
  
  
Pe placa de mormânt din catedrala de la Stratford a marelui William Shakespeare scrie un singur cuvânt: ”Poet”. 
  
La ce slujește Poezia unui romancier? 
  
Când a venit vremea romanului am simțit, precum dramaturgul Matei Vișniec necesitatea prezenței poeziei ca o ”apă vie care circulă” prin romanele mele. Ea s-a strecurat și în ”Contele de Madeira” (2017) ca un element important, în momente decisive, ca și în romanul ”Artur” de pildă, (2018) în capitolul ”Ostrovul vulpii” intrând în universul imaginar al romanului, furișându-se în atmosfera creată, creând decodificarea unor situații limită sau provocând emoție, ca în secvența ”Mătușa Varvara” din romanul Contele de Madeira, atât, cât să poată cititorul să găsească mai ușor cheia acțiunii. 
  
Criticul literar Aureliu Goci sublinia ”judecățile emise despre lumea diversă a artei cu măsură din ”Contele de Madeira”: Elisabeta Iosif revine în prim-planul actualității literare cu un roman de caractere, dedicat lumii artiștilor, legând o tradiție care trimite la marile romane ale lui George Călinescu sau Matheiu Caragiale…un roman alert, de o impresionantă cursivitate…într-o structură unitară și fluidă, reconfirmând dominantele artei sunetelor”. 
  
De asemenea criticul Aureliu Goci a subliniat ”dinamismul narațiunii, succesiunea rapidă a planurilor și personajelor, ceea ce definește cinematografic romanul ”Artur”…o paradă complexă și pitorească de caractere…care se împung în mediul cafenelei literare…o vocație mai degrabă dramaturgică, decât dramatică, sintetizată într-un discurs țepos, sarcastic și polemic, însoțit însă și de nuanțe lirice și comice, precum în excelentul capitol ”Reporer la Moși”, care mi-a amintit de celebrul text al celuilalt Caragiale - Tatăl… 
  
În acest moment al adăugirii cărților scrise pe parcursul acestui demers memorabil al scriitorului George Roca ”Taina Scrisului” se conturează profilul unui alt roman: 
  
”Cină cu Veturia” (2019), înscris pe coordonatele romanului fantastic. Și nu numai! Voi afla curând, dacă aceeași critică îl definește pe aceleași coordonate ale romanului fantastic…”din universal filozofic și narativ al lui Mircea Eliade.”( A.G.). 
  
  
Ar trebui să avem mai multă vreme ca să depozităm în cărţi, acea taină a scrisului, care înregistrează, compară, adaugă încoronarea efortului creaţiei, căutând înţelepciunea 
  
adunată în timp. 
  
Într-o lume în care există puţină comunicare, pentru a trage vreun profit din conversaţie, cartea poate deveni un mijloc de dialog cu aceia pe care îi descrie, autorul ei fiind un partener ascultat cu mintea şi cu inima. 
  
Iar la întrebarea pe care ar vrea să o pună cineva – ,,Ce ar putea să mai spună o carte despre “taina scrisului autorului?” – aş răspunde cu o cugetare a lui Umberto Eco: “Adesea cărţile vorbesc despre alte cărţi… sau e ca şi cum vorbesc între ele. La lumina gândului acestuia, biblioteca mi s-a părut locul unui îndelungat şi secular murmur.” 
  
…Să lăsăm lumina să descopere adevărul vieţii din scrisul plin de taină. 
  
*)Text adăugat, adus la zi 
  
Elisabeta IOSIF 
  
Referinţă Bibliografică:
ELISABETA IOSIF TAINA SCRISULUI, UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3254, Anul IX, 28 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!