CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





ELIZA ROHA - Cronică ELISABETA IOSIF CONTELE DE MADEIRA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELIZA ROHA 
  
ELISABETA IOSIF - Contele de Madeira 
  
Editura Betta, București 2017 
  
Romanul-eseu ”Contele de Madeira” reunește în paginile sale o suită scriitoricească de înaltă ținută poetico-filosofico-ezoterică, în care realul alunecă firesc și cu ușurință în ireal, parcă ținând în căușul memoriei povestea de dragoste, mai veche sau mai nouă, petrecută în lumea de basm a splendorii. Doamna Elisabeta Iosif este recunoscută pentru arta de a scrie eseuri, de a crea tablouri și imagini din cuvinte cu un condei șlefuit de cunoașterea artistică, întrunind talent poetic, în egală măsură de povestitoare. 
  
În cartea despre care se face vorbire, firul acțiunii ne poartă în lumea artistică de la vârful societății românești și europene, adică în lumea muzicii, a literaturii, a picturii și a artiștilor, în centrul acțiunii aflându-se o familie de ingineri horticoli, specialiști în arhitectura și estetica parcurilor. Personajul principal al cărții este Victor Străjescu, cunoscut apoi sub numele de Contele de Madeira, care duce mai departe profesiunea de horticultor, primul din familie fiind bunicul, absolvent al Școlii Centrale de la Herăstrău, unde a avut ca profesor un specialist neamț, adus de regele Carol I. Narațiunea se derulează în imagini alese, personajele întâlnite sunt de poveste. Destinele omenești sunt construit-reconstruite din întâmplări ce dimensionează rotunjirea romanului. Voi aduce în atenție doar câteva secvențe, pentru că, desigur, cartea trebuie citită și doar astfel înțelese mesajele, directe ori subliminale, pe care scriitoarea ni le transmite prin forța cuvântului. La început, pașii lui Victor Străjescu ne poartă în lumea de o nebănuită splendoare a Munților Călimani, unde întâlnim desișuri tainice, izvoare fermecate, poieni smălțuite cu flori multicolore, dimineți și apusuri de o rară frumusețe, timpul, devenind o categorie magică, glisează înainte și înapoi, căpătând accente ezoterice. Cunoaștem personaje de basm, apoi pe mătușa Varvara, vindecătoarea, păstrătoarea unui tezaur tradițional de leacuri și descântece din vechimea dacilor, de numerologie, astrologie și alte informații de natură ezoterică. 
  
Un moment sensibil ni-l oferă concertul dat de Isabella, iubita lui Victor Străjescu, în mijlocul naturii, pe buza unei stânci aflată deasupra prăpastiei traversată de strălucirea unei ape curgătoare și înconjurată de munți împăduriți. Deasupra înaltul abisal al cerului: ”(…) Și… deodată… am văzut o platformă imensă deasupra unei stânci cu capul în nori, îmbrățișând abisul. Pianul a fost așezat la marginea prăpastiei, pentru a lega lumile, pentru a crea grandoarea patetică a Simfoniei a III-a, în acea tristețe crescătoare de mari dimensiuni, construind asupra mea, a naturii și a tot ce mă înconjura o lume a misterelor (…), alei pline de violete, de levănțica insolentă, de narcise îngălbenite în ciuda fluturilor aurii… (…) Am auzit un foșnet și… întorcând capul în pajiștea țipând a culoare, o familie de căprioare… Cu boturile umede păreau căzute în extaz… Un căluț stătea cu botul întins pe iarbă, ascultând simfonia cu ochii închiși. Un ursuleț prinsese între labe trunchiul unui brad, părând nemișcat, (…) o libelulă se întinsese grațioasă pe un fir lung de brândușă, (…) o mierlă se ridică (…) deasupra cuibului. Natura întreagă respira… muzică!... (…)” 
  
Din peisajul monumental al munților dacici, firul poveștii Contelui de Madeira ne poartă prin alte locuri, ajungând în Madeira, unde personajul principal își află rădăcinile materne și secretul unor întâmplări din vremea tinereții părinților săi. Ca cititori, simțim din plin bucuria estetică a descrierii naturii exotice, luxuriante. Prin intermediul imaginației scriitoarei Elisabeta Iosif, intrăm în legătură cu personaje celebre din lumea artistică a unor foste vremuri, trăiri fanteziste legând vraja trecutului cu miracolul prezentului. Madeira ne apare ca un tărâm și magic și paradoxal, în același timp al frumuseții, al seninătății și liniștii sufletești, dar și al furtunilor dezlănțuite, producătoare de dezastre, după care urmează o stare de acalmie, de reculegere, de revenire la bucuria de a fi. 
  
Scriitoarea ne face părtași la un alt concert dat de Isabella, de data aceasta pe o înălțime din apropierea nesfârșitului apelor oceanului în fața unui alt auditoriu: ”(…) La marginea amfiteatrului, care privea oceanul, pianul suspendat rezona cu întinderea tăcută a apelor. Imaginea îi tăie respirația. (…) Își aruncă privirea spre ocean și văzu o familie de delfini. (…) … Soarele începu să coboare, aprinzând apa vălurită cu vatra sa înroșită. Vântul o jerăvi, suflând în cărbunii săi aprinși. Se uită spre ocean și văzu definii făcând tumbe, stând în coadă și bătând-și aripile a bucurie. (…) Ei erau simbolul norocului. Reprezentau peștele, care a călăuzit Arca Bisericească.(…)” 
  
Proiecția muzicii clasice, în special aparținând genialului Beethoven, în intimitatea personalității melomanilor, a persoanelor capabile să rezoneze cu opera muzicală a acestuia, ca un act transmis de un spirit altuia, îi prilejuiește scriitoarei motive de a-și devoala virtuozitatea scriitoricească, iar nouă, cititorilor, momente de trăiri înălțătoare, ca și cum am fi fost prezenți la concertele date de Isabella în țară, la Paris ori la Madeira. De asemenea, diferitele descrieri ale naturii creează o atmosferă de seninătate și simțăminte ce înnobilează și purifică mintea, inima și sufletul celui aplecat asupra paginilor cărții sale. 
  
Acțiunea cărții devine un motiv plauzibil al scriitoarei de a ne purta într-o lume de dincolo de fruntariile logicului obiectiv, material, o lume a unei spiritualități ce cuprinde în dimensiunile sale minuni ale creației artistice săvârșite de om, muzică, pictură, literatură, peisagistică, în special diversitatea și farmecul trandafirilor, personajele fiind alese dintre ființele dăruite cu inteligență superioară și har artistic, trăitoare fizic în diferite timpuri, capabile de sentimente puternice și care au marcat, prin opera lor, cultura și civilizația umană. Simboluri ezoterice, mesaje și cugetări ce îndeamnă la meditație întâlnim aproape în fiecare pagină. M-a impresionat crezul artistic al unui pictor, personaj pasager în arhitectura romanului. Îndrăgostit de Isabella o părăsește în momentul culminant al sentimentelor pentru ca toată forța și durerea acestora să o sublimeze în tablourile pe care avea să le picteze, ca formă evoluată de sacrificiu. 
  
Doamna Elisabeta Iosif este o scriitoare specială, în cărțile căreia, indiferent de natura lor - povestire, eseu, poezie, reportaj -, se armonizează fericit inteligența, erudiția și profunzimea sensibilității feminine, metamorfozându-le în artă. Inițiată în tainele puterii cuvântului, folosit cu grație și eleganță, reușește să capteze atenția cititorului prin puterea magiei ca entitate de sine stătătoare, indiferent că este vorba de partituri ale muzicii clasice, de spectaculoase tablouri ale naturii sau pictate de om, ori simțământul iubirii, al dăruirii pentru binele aproapelui, ca o permanență peste timpuri și peste vicisitudini a supraviețuirii prin creație. 
  
Eliza Roha, 
  
Martie, 2018 
  
Referinţă Bibliografică:
ELIZA ROHA - Cronică ELISABETA IOSIF CONTELE DE MADEIRA / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2633, Anul VIII, 17 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!