CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Elisabeta Iosif ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Elisabeta IOSIF  
  
”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE”  
  
Muzicală, subtilă, ca o renaștere în câmpul culorii a iubirii, poezia lui Mihai Duțescu continuă să plămădească re-cunoașterea acesteia pentru a o reconstitui, actualizând sentimentul de iubire, mereu convins, că în el se află misterul simbolului și al existenței ființei omenești. Ca și Paul Verlaine, inițiatorul cuvântului muzical, cel care formulează în versuri celebre din ”Arta poetică” notele caracteristice simbolismului: ”muzica înainte de toate”, autorul ”Poemelor decadente” găsește noi nuanțe ale sentimentelor umane, ”străpungând prin sugestie retorica sonoră”. Cuvântul devine sunet printr-o exprimare muzicală, o ”incantație subtilă”: ”Fulgerul amintirii, iubirii violente,/ eternitate în camera cealaltă,/ toate se scurg prin creierul meu/ precum ploaia în rigolele verzi… ascult gramofonul, tu te apropii/ desculță ca o fantomă de palat,/ de palat venețian în care ne-am/ iubit și ne-am trădat.(”Acolo”, pag. 11) sau ca în poemul ”Ave Maria”: Mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului/ lângă inima icoanei/ ce faci acolo, întreabă sufletul/ când mă vede cu lacrimi de sânge/ pe față, când mă vede cu ochii lucrurilor curgându-mi pe față/ încerc să găsesc un loc unde răutatea/ nu mai lovește, unde muzica nu e atât/ de sfâșietoare și întrebările atât de multe/ ascultă, îmi spune sufletul/ și oboiul începe să cânte/ într-o catedrală venețiană/ Ave Maria, grația plena, Dominus tecum… ”Poezia nu este decât muzică prin excelență” susține și Mallarme*, făcând parte și el din ”Școala decadentă”. S-ar putea aminti și de Charles Baudelaire. Dar și de Arthur Rimbaud, adolescentul de geniu, care a deschis calea Expresionismului, muzica fiind ridicată la rang de categorie poetică fundamentală.  
  
În volumul ”Poeme decadente”, apărut în editura ”Scrisul Românesc”, 2016, Mihai Duțescu aduce, însă, aflându-se printre poeții de excepție ai acestui început de secol XXI, reverberațiile actuale din lumea sa, impregnată cu har poetic, luminată din interior, căutând iertarea prin armonizarea între muzică, suflet și iubire, ca în poemul ”Ai scris” (pag.67): poartă imensă a catedralei, a catedralei/ sufletului, într-o mantie lungă cu/ glugă, trupul bate în poartă cu disperare,/ e înfometat și însetat… dar sufletul nu deschide, el nu/ cunoaște mila și îndurarea, ”umblă”,/ îi strigă trupului… „dar ce-am făcut de nu merit iertarea/ ta?”, „ai preaslăvit femeia!” îmi strigă/ sufletul din înaltul turnurilor crenelate,/ ”ai scris că o iubești mai mult ca/ pe Dumnezeu, ai scris că iubirea e/ Singura ta religie”. Autorul construiește prin înglobarea instrumentelor muzicale dar și prin muzicalitatea interioară a versurilor percepții sinestezice: ”Se preling cuvintele cum sângele, ard/ lumânările crinilor, miroase a înger/ și a apă, viață, câtă a mai rămas,/ începe într-un ibric de cafea. Ce tablou fastuos, pictat de un venețian/ din secolul cincisprezece, eu și cuvintele,/ față în față, în salonul de zi,/ cuvintele ca niște câini albi de vânătoare/ întinși la picioarele mele. (”Tu” pag. 91) sau ca în poemul ”Conviețuim ”, pag. 85: ”Ascult Caruso la gramofon,/ moartea e întinsă pe pat și fumează,/ pare o prostituată de lux…eu ascult Caruso la gramofon, moartea are pleoapele verzi… Mihai Duțescu are acea știință a modulațiilor muzicale ale cuvântului, creează căi de acces în unitatea misterioasă a lumii, căutând semnificația tainică a iubirii, ca un ”Orfeu” uitat: Orfeu e un bărbat frumos/ uitat înainte de vreme/ de femeia iubirii sale./ Acum mă vizitează pe mine,/ a auzit că preaslăvesc iubirea,/ a auzit că am murit/ din dragoste. / Orfeu tot o mai caută pe Euridice. (pag. 87). Și totuși, autorul, care a visat că ”se vorbea despre femeile pe care le-am iubit, despre/ tine în special. Deși nimeni nu te/ cunoscuse dar se presupunea că am/ iubit o femeie extraordinară, deși tu ești atât de obișnuită, atât/ De obișnuită…(pag. 100) se comportă ca și Orfeu. Apare pretutindeni ca muzicianul – poet, care prin excelență și prin efectul magic al ”lirei” sale este un seducător dar și un Orfeu modern, ca un om care ”a îndrăznit să încalce interdicția și să privească invizibilul”: ”Port în mine un demon, baletează/ pe umerii mei așa cum baletau gleznele/ tale odată. Îmi beau imaginea din/ apă, cânt la harfa părului tău/ despletit… nu vă împotriviți, nu puneți mâna/ la ochi, bătrânețea tot vin, bătrânețea/ e o femeie tandră și frumoasă care/ poartă mască, ca în tragediile antice./ descălțați-vă, intrăm în catedrala/ Somnului, spuneți-vă rugăciunile…(”Rugăciunile”pag.51).  
  
Poezia este o artă. Și ca în orice artă Mihai Duțescu aduce în volumul său ”Poeme decadente” ceea ce spunea Theodore Dreiser: ”nectarul depozitat al sufletului uman adunat pe aripi de suferință și de trudă”. 30 aprilie, 2017  
  
Referinţă Bibliografică:
Elisabeta Iosif ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!