De te va intreba vantul
Pe unde-am zbughit-o strengareste,
Sa-i spui ca marea ne-a rapit
Si, cu corabia-i impletita din frunze de palmier,
Ne-a dus departe, pe-o plaja pustie
S-ascultam simfonia inversunata a valurilor inspumate
Ce ne-au mangaiat cu degete de clestar fata uscata de soare.
Cerul de portelan si-a deschis cupa lui uriasa
Ca o umbrela prietenoasa si rotunda,
Intinsa spre infinit,
Adapostindu-ne sub zarile lui protectoare
Scaldate de potopul auriu
Izvorat din caldarea incinsa cu smoala de foc.
Naufragiati pe plaja alba, pustie,
Murmuram muzica valurilor ce se sparg la mal,
Cu buze sarate, sarutate de mare,
Imbratisati in cochilii de scoici,
Rupti de timp, de oameni, de trecut,
Rostim incantatii, hipnotizati de amor.
