Singuratatea goala,
Lipsita de orice pudoare,
Ma strange in bratele ei ,
Vrea sa ma copleseasca cu greutatea ei ucigatoare,
Cu respiratia ei greoaie, ametitoare, bolnavicioasa,
Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune.
Incerc sa ii desfac de pe trupul meu degetele lungi si noduroase,
Care cresc in mine unghii adanci, ascutite, dureroase,
Ce vor sa mi se infiga in suflet, sa mi-l raneasca.
Singuratate nemiloasa,
Calatoare blestemata prin garsoniera sufletului meu,
Ai spart oglinda
In care ma priveam,
Admirandu-mi tineretea si elanul,
Si ai lasat doar cioburi ascutite,
Care ranesc, macina, dor.
Singuratate sordida,
Lumanare arsa pe altarul fiintei mele,
Ia inima mea in palmele tale,
Intreab-o cate drumuri pustii a colindat,
Cate doruri i-au batut in geam,
Cate veri a iernat,
Cate amintiri a ars,
Cate lacrimi a strans,
Cate iubiri a petrecut,
Cate sperante a irosit,
Prin ce labirinte va rataci,
Alungandu-te.
Singuratate, povara grea...
