Ai decupat timpul si ti-ai tivit cu fir din soare ie
Sa o porti azi, de sarbatoare,
Tu, floare frumoasa si-nteleapta de la sat.
Ti-ai rugat florile din gradina sa faca hora pe pieptu-ti de fecioara
Toate parfumate, zapacite, poleite cu
pulberi multicolore.
Spicele s-au grabit sa-ti faca cununa in parul zburdalnic,
Pasarile ti-au impletit cosite de foc.
Tu, ie, floare rara-ntre flori,
Zana venita din timpuri anistorice,
De cand ratacesti pe plaiurile acestea?
Cum de ramai mereu tanara?
Cum nu te-au obosit verile, iernile, toamnele incarcate?
De unde ai atata energie in corpu-ti de fecioara de la sat?
Cu ce iti hranesti atatia copii ce cutreiera tara asta in lung si-n lat
Cantandu-ti povestea, spunandu-ti istoria, laudandu-ti frumusetea?
Tu, ie milenara, zbuciumata de dor si patima,
Cat de inepuizabil e firul din care te tesi?
Cum de ratacesti inca in modernitate
Cu atata nonsalanta?
