CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Actualitate >  





ELENA TRIFAN - ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE, PREFAȚĂ DE AURELIU GOCI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ELENA TRIFAN – ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE, PREFAȚĂ DE AURELIU GOCI  
 
Recent, la Editura Betta din București Elena Trifan a publicat cartea ”Însemnări de călătorie” cu o prefață de Aureliu Goci pe care o vom reproduce în intregime.  
 
”Doamna Elena Trifan se dovedeşte a fi un drumeţ împătimit care călătoreşte febril şi fără limite: în ţară şi în străinătate, în nord şi în sud, în locuri bătute şi celebre, dar şi în zone necălcate de multă vreme de picior omenesc.  
 
Călătoarea este un om instruit, cu o viziune erudită asupra geografiei şi posedă o bogăţie de informaţii despre diferite domenii, de aceea cunoaşterea devine de multe ori o recunoaştere intelectuală şi o aprofundare a unor adânci cunoştinţe turistice căpătate în etape anterioare şi etalate acum, când străbate locuri legate de ele.  
 
Volumul este o colecţie de texte scurte care însă varientează o largă gamă tipologică: unele sunt descrieri de natură, altele pot fi chiar reportaje sau eseuri. În ceea ce priveşte paginile dedicate României, autoarea a adunat impresiile sale de călătorie şi din teritorii care astăzi nu ne mai aparţin – Balcicul şi Transnistria – ceea ce conferă valoare pentru generaţia tânără şi îmi lasă impresia că are intenţia nedeclarată de a descrie şi imagina o nouă şi foarte lucidă “Românie pitorească” în întregimea ei.  
 
D.na Trifan călătoreşte neprogramatic, cu libertatea intuiţiei drumeţului, acel drumeţ care descoperă frumuseţi şi bogăţii spirituale nebănuite, iar la sfârşitul călătoriei se simte împlinit, se simte alt om. Nu este o excursie din obligaţie, nici o simplă călătorie de plăcere pentru că acest “homo viator” are un scop: acela de a ordona impresiile fulgurante din timpul drumeţiei, notate la temperatura contactului direct, ulterior conştientizate şi sistematizate după proiectul cuceririi spaţiului itinerant.  
 
Nu există nicio “ordine” geografică în expediţiile autoarei, dacă ne gândim că după periplul dobrogean urnează capitolul “Trepte de lumină în Banat”, şi se pare că autoarea înregistrează doar durata ca fiind axul principal al existenţei româneşti şi, pentru mai bine de o mie de kilometri, graniţa sa cea mai sigură.  
 
Am remarcat însemnările privitoare la Mănăstirea din Valea Orlei, comuna Bucov judeţul Prahova, de o vârstă cu mănăstirea Cozia, sau noua perspectivă asupra staţiunii Olăneşti, căzută oarecum în uitare, ca multe alte perle ale turismului balnear românesc. Dar şi Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia, Casa Memorială “Vasile Voiculescu” de la Pârscov judeţul Buzău sau Muzeul “Nicolae Grigorescu” din Câmpina sunt puncte asupra cărora d.na Trifan se apleacă cu adâncă înţelegere şi dorinţă de a oferi cititorului fie un motiv de drumeţie, fie unul de contemplaţie. Autoarea cunoaşte bine drumul dintre Ploieşti şi Braşov, o Axis Mundi pentru “sudiştii” României, dar nu insistă asupra formelor de relief sau asupra gigantismului naturii: acestea trebuie văzute de fiecare, cu sufletul, domnia sa se opreşte asupra variaţiilor şi exuberanţei cromatice pe care le subliniază mereu cu sensibilitatea unui artist plastic.  
 
În multe cazuri, autoarea a călătorit în spaţiul european în căutarea românilor şi pe urmele domnitorilor români: în Balcicul inimilor noastre sau în Bulgaria, la Mănăstirea Basarabov (la 80 km de Bucureşti şi 10 km de Ruse), construită pe moşia domnitorului valah Ioan Basarab I (1310-1352), a cărui fiică Teodora a fost soţia ţarului Ivan Alexandru al Bulgariei (1331-1371). Sfântul Dimitire cel Nou s-a născut şi a trăit în satul Basarabov. Preocupată de istorie şi de prezenţa românească în existenţa popoarelor vecine, autoarea prezintă o succintă, dar relevantă nuanţare a unor informaţii în general cunoscute: ... mănăstirea Basarabov, din satul cu acelaşi nume, pe malul râului Rusenski Lom, (este situat) la 3-4 km de Dunăre. (...) Potrivit documentelor istorice, Basarab I ar fi domnitorul care i-a ajutat pe ţarii bulgari în luptele purtate contra Imperiului bizantin şi contra sârbilor. Toate acestea i-au făcut pe specialişti să creadă că numele de Basarabov vine de la cel al domnitorului român (...) Autoarea şi-a purtat harta la îndemână şi a întrebat, cu disponibilităţile unui poliglot, rezultând astfel că de foarte multe ori drumurile sale se identifică cu drumurile românilor înaintaşi.  
 
De mare interes şi deosebit de impresionantă este descrierea amănunţită a Complexului de la Balcic al Reginei Maria a României. După ştiinţa mea, puţini au fost aceia care au realizat un tablou atât de vast şi de fidel al acestui loc, ştiut fiind că în perioada comunistă nu era permis să se vorbească despre această oază românească regală de pe malul Mării Negre. Nu pot să mă reţin să nu citez, fie şi fragmentar, descrierea plină de sensibilitate a Castelului de la Balcic: Privind dinspre mare spre castel şi spre grădini, peisajul impresionează prin linia ascendentă a teraselor, vilelor, copacilor.  
 
De aici poţi privi latura de sud şi de est a castelului, poţi zări Grădina de trandafiri, magnoliile, Capela “Stella Maris”, vârful stâncilor terasate, acoperite de arbori şi arbuşti verzi.  
 
Autoarea descoperă peste tot “misterul sacralităţii” şi niciodată nu defineşte drept “minuni” acele lucruri care se explică printr-o ordine divină. De pildă, este firesc ca o mănăstire să rămână neclintită, când toate dealurile din jur pornesc la vale într-o teribilă alunecare de teren.  
 
Descrierile, mai ales de peisaje succesive, nu obosesc, autoarea descoperă mereu elemente noi şi pretutindeni identifică miracolul sau, cu candoare, personifică anume aspecte ale naturii, într-o cromatică variată: Soarele strălucea într-un ochi incandescent ce părea mai degrabă coama dezordonată a unui leu (...).  
 
Autoarea structurează tablouri complete pigmentate cu unele informaţii ce par inedite, sau mă rog, aşa mi se par mie, deşi am fost de nenumărate ori prin unele locuri. Astfel, aflăm că pe la Palatul Mogoşoaia, pe pământ brâncovenesc, au călcat Victor Hugo, Marcel Proust, Winston Churchill, Charles de Gaulle sau regele Alfonso al III-lea al Spaniei.  
 
Şi dacă Mogoşoaia favorizează o incursiune cultural-istorică, în schimb, trecerea prin Dobrogea inspiră o foarte frumoasă descriere a Deltei Dunării, una dintre cele mai relevante din carte: ...avem ape, dar nu avem peşte suficient, avem stuf, dar nu avem fabrici de hârtie, avem frumuseţi inegalabile, dar nu avem turişti suficienţi, trăim în era performanţei tehnice, dar ne deplasăm prin deltă cu mijloace învechite (...) am bătătorit pragurile altor ţări (...) şi uităm că raiul ne bate la uşă. (...) O fascinaţie amară te va obseda mult timp.  
 
Mereu în elan de descoperire a unor spaţii inedite, autoarea descoperă “oraşul subteran Cricova”, unic în lume, adică, explicit, cramele în care istoria se împleteşte cu arheologia şi cu arta. (...) Oraşul se află la o adâncime de 100 de metri, are o suprafaţă de 53 de hectare, străzile au o lungime de 120 km. (...) În interior, temperatura aerului este de 12-14 grade, (...) iar în interior sunt păstrate circa 30 de milioane de sticle de diferite sortimente. Intrarea în acest labirint se face cu trenuleţul (...) străzile poartă numele sortimentelor de vin... Fetească, Dionis, Sauvignon.  
 
D.na Trifan dovedeşte o mare înclinaţie pentru peisajele sălbatice, un real talent pentru descrierile de natură, dialogând firesc cu elementele cosmosului: ...Soarele şi-a arătat cu greu chipul pe cer. Părea un bătrân mucalit ce-şi râdea de nerăbdarea noastră de a-l vedea.  
 
-Hai bătrâne, zvâcneşte şi arată-te pe cer în toată splendoarea ta cosmică!  
 
O altă parte a însemnărilor are ca teritoriu Europa: Bulgaria, Cehia, Italia, dar şi aici, tema principală rămâne prezenţa românilor din vechime. În Republica Moldova de pildă se simte ca acasă şi cu riscul de a irita pe aceia care nu simt româneşte, îşi afirmă cu tărie sentimentele şi limba, în timp ce în Transnistria vizitează şi descrie vechile cetăţi ale lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş: Tighina, Orhei, Lăpuşna.  
 
Consecventă intenţiei de a semnala şi saluta prezenţa românească acolo unde o descoperă, autoarea face o remarcabilă descriere a complexului “Noul Neamţ” din Chiţcani, la 11 km de Tighina şi 77 km de Chişinău, despre care în România nu se ştie aproape nimic.  
 
Oarecum diferite de textele despre locurile româneşti sau din jurul României, sunt însemnările despre Praga, capitala centrului Europei. Anumite informaţii ar putea interesa şi pe iubitorii de istorie români, precum aceasta: ştiind că suntem români, ghidul ne aduce la cunoştinţă câteva aspecte ale relaţiilor istorice româno-pragheze. În anul 1601, când a venit la Praga să ceară ajutor împăratului Rudolf, Mihai Viteazul a poposit într-un han care ulterior a fost cumpărat de Carol I şi transformat în clădire a Ambasadei Române. Pe faţada palatului Morzin a fost pusă o placă ce aminteşte de trecerea voievodului pe aici, iar (la unul dintre portalurile) Catedralei “Sfântul Vit” se află statuia sfântului Gheorghe, realizată de sculptorii Martin şi Gheorghe din Cluj.  
 
În Italia autoarea se lasă impresionată de marile monumente şi catedrale cu istorii fabuloase: despre Bazilica San Pietro se spune că a fost construită pe locul unde au stat Sfântul Petru şi Sfântul Pavel când au venit să creştineze regiunea. Are formă de cruce greacă şi rămâne un model de artă bizantină în Italia. Biserica „Madonna dell’ Altomare” se află chiar pe malul mării şi oferă un interior legat indisolubil de mare şi de viaţa marinarilor. Sub masa de la altar se află timona, iar pe pereţii din preajma altarului, ancore, căluţi de mare şi sirene ce susţin candela.  
 
Sunt multe şi interesante legendele, impresiile, sentimentele pe care autoarea le creează descriind cu sufletul locuri, clădiri, istorii. Călător îndrăgostit de drumurile româneşti, dar şi europene, d.na Elena Trifan poartă cu sine informaţia dintr-o întreagă bibliotecă vie, fără să devină un expediţionar livresc, rigid şi savant. Spontaneitatea reacţiilor în faţa peisajelor mai neobişnuite, autenticitatea trăirilor personalizate intens o recomandă ca pe un foarte interesant autor de memoriale de călătorie, atent la nuanţe, dar şi la dominantele de semnificaţie ale spaţiului. Nu mă îndoiesc că literatura, care trebuie să existe dincolo de aceste exacte şi pragmatice însemnări de călătorie este una de rang înalt, aşa cum rezultă, de pildă, din descrierea cosmică a soarelui – “bătrânul mucalit”: La început i-am ghicit doar prezenţa prin flacăra roşie ce a apărut pe cer dintre copacii de pe malul opus. Treptat, s-a conturat imaginea unui disc argintiu înconjurat de o coroană aurie. Părea un ochi cosmic, un tunel luminos ce făcea legătura cu străfundurile Universului din care îşi trăgea izvorul şi a cărei esenţă de un alb metalic incandescent o capturase în imaginea ce se reflecta în apă sub forma unei lumânări albe îndreptate spre adâncuri.  
 
Este o carte care se citeşte cu plăcere şi care îndeamnă la descoperiri – fie din natură, fie din noi înşine...”  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
ELENA TRIFAN - ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE, PREFAȚĂ DE AURELIU GOCI / Elena Trifan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2895, Anul VIII, 04 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!