de-atâta vară-am să mă coc...la minte
nu mă mai joc de-a mama şi de-a tata
am să m-aşez la casa mea cuminte
şi de la tine, vreau, urgent, răsplata
nu crezi că-ţi cer ceva ce-i nepereche
o poală de cireşe dulci- amare
să-mi prinzi vreo căteva pe la ureche
şi restul... la copii cu-abecedare
doar ei şi păsările cunosc gustul
acelor flori ce îmi cădeau în plete
când îmi sculptai cu raza lunii bustul
şi pentru rai mi-ai cumpărat bilete.
de n-ai să poţi, amanetezi privirea
pe o cireaşă pusă-n sânul stâng
şi doar aşa ai să-ţi găseşti menirea
în acel gând ce-l are un nătâng.
