Noapte bună, noapte albă
Te-aduni din hăuri,noapte
Şi strângi forfota din jur!
Te strecori ca o stafie
Şi-mi spargi cu viclenie
Paharu` plin cu-azur.
Şi te-aşezi cu mine-alaturi
Să ne-ncumetăm la vorba,
Si prin semne-amândouă
Tocmai când e luna nouă
Ciupim coarda de teorbă .
Te-nţeleg atunci de ce
Îmi pătrunzi în mădulare
Ca un duh vrăjit de iele
În alcovul cu dantele
Molcomă, îmbietoare.
Noapte bună , noapte alba,
Adună-ţi stelele şi pleacă
Spre alt ţărm,spre alt popas
Căci soarele de prinde glas
Cu raze calde te-mbracă.
Stare de veghe
Doar o petală singura-şi veghează fructul
Sub pânza ne-ntinată a unui soare drept,
Gradina îmbrăcată-n camăşi de miresme
Îi daruieşte zilei un semn mai înţelept.
În stare de veghe ochiu -mi pândeşte
Seninul zimţat unde se piaptănă norii,
Îmi ţes o clipă în urzeala lor subţire
Lacrima ce arde sub pleoapa visării.
În stare de veghe tot aştept de- o oră
Să umblu prin gradină cu umbra mea,
O leg de-un lujer cu rază de soare,
Căci tremură singură-n cuib de stea.
În stare de veghe caut momentul
Să râd, să plâng ,sub farmec de lună
Meduzele nopţii muiate-n sineală
Desfac ispite şi-n trup mi-le-adună.
versuri : Elena ( Lili) Negulescu
