Din răsărit se-nalţă soarele
De mână cu Dumnezeu,
Vesel îmi coboară -n casă
Aducând lumini din Empireu.
Îl invit cu plăcere la masă
Şi-i dau bucate din desaga lui,
În poală, merindea mea săracă
Stropită -i cu lacrima cerului .
Perdele sunt unse cu lumină
Suflare lină, lucie , sfioasă,
Coboară pe fruntea dimineţii
Şi leagănă-armonii prin casă.
Uimită stau, privesc cu nesaţ,
O rază jucăuşa furată de vânt
Ce- mi lunecă domol pe braţ,
În priviri , în suflet şi -n gând.
Se desface –n flăcări de petale,
Prelung, mângâios şi-ncet,
Lăsându-şi bucatele-n tindă,
Cu taraf, mă invita la zaiafet.
Băurăm la masă vin d-ăl negru
Şi ne cinstirăm numai de bine
Plecă soarele meu pe lumină ,
Lăsând să se-nteleagă că mai vine.
