Ţi -aduc prinos această dimineată
Cu nuferi albi pe lacul nesfârşit,
Ţi-aduc prinos seninul ce răsfaţă
Şi se-nteţeşte pe cer , la infinit .
Ţi- aduc prinos raiul meu cu vise,
Cu ape , şi nouri şi muguri pe ram,
Şi cu mireasma florilor deschise
Ascunse într- un duios epitalam.
Ţi-aduc prinos un răsărit de soare
Şi noapte, cu stele-nvelite-n sineală,
Ce-aleargă prin a vieţii vâltoare
Când pământul cade-n toropeală.
Ţi -aduc prinos seve blânde şi moi
Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară,
Şi-un trubadur ce căntă prin zăvoi
Până când se-ofileşte floarea de vară.
Ţi- aduc prinos trupul de sub haină,
Să -l atingi cu mâna ta fierbinte
Dar cum te ştiu semeaţă şi vicleană
Îmi dai speranţe neîmplinite ..
Căci numai tu poţi, binevoitoare,
Să uneşti în suflet tot ce-i voluptos,
Ce dacă -mi eşti culcată-n uitare
IUBIRE....tot ce am,ţi-aduc prinos.
