Dacă ploi ți se îngrămădesc în suflet
Si furtuni de sare îți pun aripile în atele,
Ia-ți aliat cerul să-ți vindece al tău umblet
Zâmbește! Mai e un singur zbor până la stele.
Nu va putea căderea să-ți sechestreze dorul
Durerea prin spasme de lumină te ridică
Din ochiul apusului pe răni va curge mirul
Să poți urcă-n infinit fără a umbrei piedică.
Din nostalgia toamnei distilează vise bahice
Să îmbeți tot universul cu mireasma zorilor
Pe tâmplele clipei lipește trăiri serafice
În gânduri, în tine, să porți veșnicia zeilor...
