Pecetluiesc cu viaţă înc-un an
Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas.
Sunt un umil drumeţ sosit la han
Ce-şi cară-n traistă vise de pripas.
De soartă strâns în nodul gordian,
Pe drumul spre apus mai fac un pas
Şi pun pecete vieţii înc-un an
Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas.
Cotidianul meu, banal cancan,
Îmi lasă veşnic sufletu-n impas.
Mă pierd ades în vers Bacovian
Şi stând în carapacea mea retras
Pecetluiesc cu viaţă înc-un an
din volumul” Între două tăceri”
