Cu zbuciumul de azi spre mâine,
Noroiul vieții se-ntinde...
Dorințe le hrănesc cu pâine,
Din inimă ce se desprinde?
Un arbore de nopți sub pleoape,
Și-un răsărit de zile mari,
De aștri gânditori aproape...
Că nu-i disting așa de clari.
Întinderi mari există-n mine...
Pe trupul ce-mi lipesc de simţ,
Însămânțez muguri de sine,
Ce mă -nțeapă ca un zimț.