CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Frumusete >  




Autor: Elena Armenescu         Ediţia nr. 3142 din 08 august 2019        Toate Articolele Autorului

Elena ARMENESCU - CENTURIA LUMINII - LUMINA CUVÂNTULUI - CUVÂNTUL LUMINI

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
„Eu sunt Lumina lumii;  
cel ce Îmi urmează Mie  
nu va umbla în întuneric,  
ci va avea lumina vieţii”  
(Ioan cap 8-12)  
 
„În lume, necazuri veți avea,  
dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea”  
(Ioan –cap 16/33)  
 
În loc de prefaţă  
" Mărețul Har m-a mântuit "  
Amazing Grace !*  
 
Măreţul har m-a mântuit  
Pe mine din păcat  
Pierdut eram, dar m-a găsit  
De moarte m-a scapat  
 
Măreţul har m-a învăţat  
S-o rup cu orice rău  
Ce scump mi-e azi tot harul dat  
Trăiesc prin el mereu.  
 
Dureri, batjocuri, prigoniri  
Adese-am întalnit  
Prin harul marii Lui iubiri  
Eu toate-am biruit  
 
Prin har ajunge-voi in cer  
Cu slava îmbrăcat  
Şi voi slăvi în veşnicii  
Pe Cel ce har mi-a dat.  
(1772 John Newton)  
*cântat magistral de Andre Rieu împreună cu orchestra sa.  
 
***  
 
Argument  
 
A trebuit să vină Cuvântul întrupat  
Să ne dezlege de neagra ”orbire”  
Să putem vedea clar, apropiat  
Că VIAȚA are temelia zidită din IUBIRE.  
 
1  
Dumnezeu Tatăl văzând întuneric în oameni,  
Cugetând, a hotărât să le trimită Lumină  
Știind că este important ceea ce sameni  
Pentru ca roada să fie gustoasă, deplină.  
2  
Lumina minții era cea care lipsea  
De aceea este de la sine înțeles, lumesc  
Că chip de OM trimis în lume trebuia  
Dar cu cunoașterea înaltă a Tatălui ceresc.  
3  
Flori printre spini, pe Câmpia Armaghedonului  
Așteptau poveștile Lui pline de tâlcuri  
Soarele, în răsărit dansa pe Muntele Sionului  
Știind că va lumina Lumina prin târguri.  
4  
După ploile repezi, binecuvântate  
Apărea curcubeul amintind de eremiți  
De legământul Domnului în vremuri uitate  
Când oamenii se închinau în duh, smeriți.  
5  
În marile palate pătrunsese dezmățul  
Plebea uimită se revolta îndrăzneață  
Când a aflat că se întinde ca râia incestul,  
Sodomia – fără de rușine, pe față!  
 
6  
Demult, la uimitoarea, prima Sa venire  
Mare parte din lume se înrăise peste măsură  
Iubirea, dragostea se împuținase peste fire  
Fratele spre frate privea ades cu ură.  
7  
Dar smochinii înfloreau răsfățați în lumină  
Natura întreagă zâmbea cu duioșie cerului  
Dădea semne că aștepta cu nerăbdare să vină,  
Să înceapă Zilele miraculoase ale Mântuitorului.  
 
8 ***  
Vremea acum este haotică, timpul volburos  
Încotro mă uit în lume, nu am ce să privesc  
Dar știu că milioane așteaptă pe Iisus Hristos  
Să readucă pe Pământ suflu dumnezeiesc  
9  
Întinde Doamne Mâna Ta cerească  
Trăgând cu blâdețe curcubeul după ea  
Peste munți și mări, peste rasa omenească  
Pentru care se roagă tainic Sfânta Maria!  
10  
Să ne aplecăm pioși, cu smerenie multă  
Să vedem cu ochii minții noastre de acum  
Faptele Mântuitorului, modul cum ascultă  
Fiul de Tatăl ceresc, urmându-și greul drum.  
11  
Iisus știa ce noi azi abia întrezărim  
În tot ce s-a descoperit prin cercetare  
Biochimia, fizica cuantică, oricât citim  
Intuim: lumina metamorfozată aduce alinare.  
12  
Vibrația înaltă cu care trebuie să rezonăm  
Pentru a fi capabili să primim lumină  
Se obține de bunăvoie, doar să acceptăm  
Credința, din spusa Lui blândă, cristalină!  
13  
Cei care-L urmau puteau înțelege ușor  
Prin pilde, parabole și captivante povești  
Despre ceea ce vedeau în jurul lor:  
Semințe și semănător, teascuri lumești.  
14  
Cel viclean și rău temându-se de puterea Lui,  
Că milioane de suflete îl vor fi părăsit  
A urcat obraznic pe muntele Carantaniei  
Unde Iisus postea și mieros l-a ispitit:  
15  
”De ești tu Fiul lui Dumnezeu,  
Zi acestor pietre să se prefacă în pâini”  
Iisus a rămas o vreme pe gânduri  
Uitându-se spre cer, apoi spre mâini.  
16  
Apropiind mâinile Sale în rugăciune  
Comunicând intens cu Tatăl, acultând vântul  
A răspuns celui cu fața ca un tăciune  
”Omul se hrănește nu doar cu pâine,  
ci și cu Cuvântul...”  
17  
Dar ispititorul nu se dădea înfrânt  
I-a arătat bogățiile pământului ca fiind ale sale  
Și cu glas de tunet, încruntat i-a cerut  
Domnului Hristos să i se închine...  
18  
Cu salvă îmbrăcat,  
Iisus, i-a zis: ”Piei Satano, căci scris este  
Domnului Dumnezeului tău să te închini  
Și Lui singur să-i slujești” aceasta nu-i poveste  
Ci poruncă clară în decalogul divin...  
19  
Transpusă, viața din vremea Lui în viața ta  
A mea, a lui, a ei, a oricărui pământean  
Cu uimire și mare surprindere vei constata  
Cum fără Dumnezeu, zilele se scurg în van...  
20  
Până la ~A doua venire~ mult așteptată iar  
S-aprofundăm parabolele, înțelesul tainic  
Care ar trebui să ne pună mintea pe jar  
Să pătrundem mesajul lor milenar, trainic.  
21  
Neam viclean și desfrânat, neamul omenesc  
Cere și azi semne ca pe vremea lui PILAT  
Dar semnul pe care AZI aproape îl cerșesc  
A fost dat: Semnul lui Iona și Hristos a înviat!’  
22  
Iisus a început misiunea în Galileea neamurilor  
Acolo în ținutul sărac, pe țărm a rostit tare:  
”Pocăiți-vă! Că s-a apropiat Împărăția cerurilor”  
Poporul a văzut atunci în El lumină mare...  
23  
Prima minune a lui Hristos fost-a rânduită  
La Nunta din Cana Galileei să o săvârșească  
Când a transformat apa în vin, iar lumea uluită  
A avut multă vreme - până azi - să povestească  
24  
Tatăl ceresc vrea de la noi iubire adevărată  
Nu buze mincinoase care cer minuni  
De aceea, în rugăciune nu cere niciodată  
Înainte de a mulțumi CELUI DIN GENUNI.  
25  
Veneau fariseii în toate zilele, grămadă  
Unde predica Iisus, ori era chemat să dezlege  
Veneau nu să învețe ci să iscodească, să vadă  
Abaterile viitorilor apostoli de la Lege...  
26  
Invocau nimicuri, cum ar fi spălatul  
Pe mâini, ori pe picioarele prăfuite  
Vedeau paiul din ochiul altuia, nu păcatul  
Nu bârna din ochii lor, inimile viclenite...  
27  
Înțelept, Iisus răspundea provocatorului:  
(De răii urmăritori scăpând cu greu)  
”Dați Cezarului ce este al Cezarului  
Și Lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”  
28  
Într-o zi, o femeie adulteră aștepta în răscruce  
Să fie omorâtă cu pietre chiar de rude, mișei  
”Cel fără de păcat dintre voi să arunce  
cel dintâi piatra asupra ei.”  
29  
Atât le-a spus Iisus, fără să-i certe  
Prin aceste vorbe le-a tulburat conștiința  
Ei nu mai puteau cere Domnului să-i ierte  
Pentru că îi ”citea” El stăpânea știința.  
30  
Fără Tine Doamne, nimeni nu ar ști  
Cum arată lumina, împrejurimile  
TU ne atingi clipele și totdeauna ești  
Cel care știi să ne mângâi inimile.  
31  
Copilăria refugiată în timpul trecut?  
Nu este adevărat! A Ta veșnicie  
Dă răgaz vieții mele de la început  
Să trăiesc anotimpurile în bucurie.  
¤ ¤ ¤  
32  
Era vremea ca lumea antică, supusă obiceiurilor  
Să afle că ”orbii văd, șchiopii umblă, surzii aud,  
leproșii se vindecă, morții înviază, iar săracilor  
li se binevestește” venise timpul schimbării fecund.  
 
33  
Un cod de conduită a viețíi omului normal  
Care azi se numește simplu – creștin  
Găseşti ca adept al lui Crist, din ultimul val  
Doritor să respecţi programul, planul divin.  
34  
Luati aminte la cel înconjurat de bogăție, de roade  
Adunate urmare a binecuvântării divine,  
Care a zis: ”veselește-te suflete”! Ai de toate!  
Uitând să mulțumească Domnului cum se cuvine.  
35  
”Odihnește-te, mănâncă și bea”, ești fericit  
Rupând legătura, comunicarea cu divinul  
Amurgul s-a lăsat și-n noaptea care a sosit  
Sufletul i s-a luat necugetatului, nebunul...  
36  
Întreba Iisus mulțimile: ce ați venit să vedeți?  
Trestie legănată de vânt? Om în haină moale?  
Prooroc (vorbind despre Botezător) Ce vreți?  
Cei cu haine scumpe sunt în casele regale...  
37  
”Câte ați spus la întuneric, într-o zi  
Se vor auzi la lumină, fără ascunzișuri  
Câte ați spus la ureche, se vor auzi  
Și se vor vedea de pe acoperișuri”  
38  
Prin toate aceste afirmații ne binevestea  
Era aceasta a microfoanelor, a telefoanelor  
(pentru că vedea cum va evolua lumea!)  
A supravegherii intense, a ”ascultărilor”.  
39  
Cum să fi explicat Învățătorul veacurilor  
Uimitoarea Sincronizare a creierului cu inima  
Fără să poată - ca azi - să fi arătat oamenilor  
Filme despre Emoții, Fractali, ADN, Genetica?  
40  
Mai mult decât la Facultatea de Medicină  
Ori în cercetare la Biologie, în altă instituție  
Iisus îi învăța comportamentul, despre odihnă  
Despre stilul de viață, și multe despre nutriție  
41  
Trupurile toate ar obosi lipsite de vigoare  
Fără lumina astrelor, a soarelui binefăcător  
Și mai adaug – este bine de știut frățioare –  
Mintea, sufletul obosesc fără Duhul oblăduitor.  
42  
Cum să sugereze El că pământul are o vibrație?  
”Să mănânci fructele pomului sub care te-ai născut”  
Ca tu să intri în rezonanță cu locul, cu a ta nație  
Să te regăsești, să-ți regăsești sinele de început.  
43  
Cum să fi vorbit auditoriului nedumerit  
Despre detoxifiere, ce se întâmplă în ficat,  
De cunoașterea Sa, de Universul infinit  
Decât despre funia în casa celui spânzurat?  
44  
Cum să nu spună așteptătorilor pe care i-a aflat:  
”Spălați vasul pe dinăuntru, nu doar pe dinafară”  
Altfel decât parabola cu vasul bine spălat  
Deslușind pentru ei, curățenia interioară.  
45  
Cum să răspundă la întrebarea:” după moarte  
A cui va fi nevasta care a fost a multor frați?~  
Cu glas duios, Iisus, venit ca de departe  
A precizat: acolo nu se ține seama de însurați.  
46  
Fiecare va ocupa locul său după fapte  
Nu vă așteptați la îngăduință, la milă cerească  
Zidul (energetic) de netrecut, îl desparte  
Pe cel milostiv de cel cu viața prostească.  
47  
Cuprinși de chinuri, lunatici, slăbănogi  
Copii, femei neputincioase, demonizați  
Aduși unii de familie pentru că erau ologi  
Ori de prieteni, de frați, de cumnați...  
48  
Toți cei care stăteau în umbra morții  
Bolnavi, paralitici, orbi, epileptici ori muți  
Îl urmau cu speranta vindecării, cu toții  
În toate satele, cetățile, și sus pe munți...  
49  
Predica de pe Munte le-a adus alinare  
În sufletele lor de oameni încercați  
Nedreptățiți ori prigoniți fără încetare  
Nemângâiați, de dreptate însetați!  
50  
Pentru că Iisus, cu glas de înger, blând  
Armonios, care nu lăsa loc de îndoială  
A început predica aproape lăcrimând  
Învăluindu-i pe toți în iubirea Lui astrală...  
51  
”Fericiți cei săraci cu duhul,  
Că a lor este Împărăția cerurilor”  
A vibrat atunci întreg văzduhul  
De marea bucurie a ascultătorilor.  
52  
”Fericiți cei ce plâng  
Că aceia se vor mângâia”  
Din nou, pentru suspinul lor profund  
Un semn: soarele mai tare strălucea!  
53  
”Fericiți cei blânzi  
Că aceia vor moșteni pământul”  
Cu mintea mai adânc pătrunzi  
Înțelegând ce vrea de la noi Sfântul.  
54  
”Fericiți cei ce flămânzesc  
Și însetează după dreptate, că aceia se vor sătura”  
Înțeleg acum toți, că cei care gândesc  
Se raportează la ideal, nu la ce vor mânca.  
55  
”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”  
Iisus a dus cu compasiune mâna la piept  
Mulți demni de milă erau în fața Lui  
Iar El cu iubire rostea subtilul, înțelept.  
56  
”Fericiți cei curați cu inima,  
Că aceia vor vedea pe Dumnezeu”  
Câtec de slavă se revărsa  
Spre Marea Galileei, ajuns la apogeu.  
57  
”Fericiți făcătorii de pace  
Că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”  
Această afirmație își face  
Loc tainic și în inima mea.  
58  
”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,  
Că a lor este Împărăția cerurilor”  
Parcă s-au deschis cerurile toate  
S-a auzit cântarea divină a îngerilor.  
59  
”Fericiți veți fi voi, când că vor ocărâ  
Și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău  
Împotriva voastră, mințind din pricina Mea”  
Amin! Așa să fie! Amin! Îngâna mulțimea  
60  
”‘Bucurați-vă și vă veseliți  
Că plata voastră multă este în ceruri”  
Căutătorii aflați pe Cale, cu toții smeriți  
Cântau Aliluia! Erau martori la misteruri!  
61  
Cu toate acestea, dacă ne uităm în jur  
Pentru cele sfinte, ochii s-au închis,  
Urechile nu mai aud, în tot locul un sperjur  
Inima învârtoșată, fără înțeles deschis.  
62  
Ctitori de biserici se găsesc destui  
Să aibă chipul pictat acolo, în naos  
Dar milă nu au de cei flămâzi, nesătui  
Aduc jertfe neprimite, trăiesc în haos.  
63  
Ei amestecă măiestrit minciuna cu adevărul  
Pregătind Babilonul cel Nou, țesătura urii  
Uitând de dorința Tatălui ceresc, Atotțiitorul  
Anume: să stăm departe de Părintele minciunii.  
64  
În zbuciumații, ultimi două mii de ani  
La care mai adaug treizeci și trei  
Prin lumea asta mare s-au perindat  
Falși prooroci, liber cugetători, atei.  
65  
Fiecare a copiat din zisele sfinte  
Rostite de Iisus, Fiul Domnului, cel iubit  
Inspirat de Tatăl ceresc, generos Părinte  
Care pe Fiul - Unic în Univers- ni L-a dăruit.  
66  
Acum ne pare atât de cunoscută afirmația:  
”Cine nu este cu mine, este împotriva mea”  
Folosită și de atei, cei care neagă creația,  
Cei cu tupeu, cu schimbarea cea rea...  
67  
Ei nu știu nimic din cele sfinte, scrise,  
Auzite de evangheliști direct de la Învățător  
Altele, primite prin revelație, de El promise,  
Le neagă a priori, ori le introduc în umor.  
68  
Iisus, cu ucenicii Săi, flămânzi ades  
Nu mai vedeau pământul de atâta foame  
Resemnați, mâncau spice înainte de cules  
Și răspândeau lumină în mințile infame.  
69  
Fariseii – ca și azi cârcotaşii – îi învinuiau  
Că vindecă ori culeg spice - sâmbăta  
Ziua de odihnă consacrată - îi acuzau  
De încălcarea Legii, de blasfemie curată.  
70  
O! Răspundea Rabi răbdător: fățarnicilor  
Care știți că în Templu se încalcă Legea  
Sâmbăta, care dintre voi fariseilor,  
Nu ar fi dezlegat asinul căzut care mugea?  
71  
După ce Iisus, cunoscătorul misterului  
A dezvăluit taina marelui secret:  
”Împărăția cerurilor este în voi”  
Ascultătorii uimiți l-au întrebat discret:  
72  
Rabi! ce este Împărăția cerurilor?  
Iisus, ca să facă înțeleasă vorba, vie,  
S-a folosit de salba împrejurărilor  
Cunoscută chiar de ei, din pruncie...  
73  
Împărăția cerurilor este ca o comoară  
Descoperită de un țăran într-o țarină  
Pentru care dă tot ce are, muncește, ară  
Cumpără țarina cu comoara din ea...  
74  
Împărățía cerurilor este mărgăritarul  
Cel mai de preț, identificat de negustor  
Acesta vinde toată averea și măgarul  
Și cumpără mărgăritarul salvator...  
75  
Impărăția cerurilor este ca aluatul  
Ascuns de femei în trei măsuri de făină  
Acolo, în taină el crește, se tot dospește  
Frământat, din el se coace pâinea cea fină.  
76  
Impărăția cerurilor este ca bobul de muștar  
Este mic, dar semănat cu dragoste mare  
Din el răsare și crește pom ca de cleștar  
În care vin și se așează păsări cântătoare.  
77  
Impărăția cerurilor este ca un năvod  
În care sunt prinși peștii zvârcolitori  
Scos din mare - în el peștii - ca din norod  
Sunt aleși cei mari, buni, promițători...  
78  
Dar cum ajungem să o cunoaștem  
Acolo, în adâncul adâncului din noi...  
Unde a fost sădită? Cum s-o ~paștem~  
Cum să ne bucurăm de ea la nevoi?  
 
79  
” Împărăția cerurilor se ia prin stăruință  
Doar cei ce se silesc pun mâna pe ea”  
Nimeni să nu se plângă de neputință  
Stă la îndemâna oricui, gratis o poate avea.  
80  
Dintre toate câte ucenicilor s-au spus  
Ca o datorie de mare preț - o calitate -  
”Voi sunteți sarea pământului”a rostit Iisus  
Să păstrați (integră) învățătura înainte de toate.  
81  
”Voi sunteţi lumina lumii.  
şi lumina voastră să lumineze  
înaintea oamenilor”. Tainele învățăturii  
Nu le țineți ascunse, să vieze!  
82  
”Ca ei să vadă faptele voastre bune  
Să-L slăvească pe Tatăl vostru  
Care este în ceruri”, altfel deșertăciune!  
”Credința fără fapte este moartă!”  
83  
În secolul acesta nebun, al tehnologizării  
Inima nu mai vibrează la necazul fratelui  
Îndemnurile din vechime sunt date uitării  
Se distrug vestigii, temple pe malul Eufratului.  
84  
Terorismul mondial a îmbrăcat haina morții  
Agresiunea, în orice loc se consideră acasă  
Război? Nu! se pronunță pentru pace cu toții  
Mulți visează vacanțe și viața faimoasă...  
85  
Dar IUBIREA? De la cine știa apostolul sfânt  
Toată învățătura scrisă în Epistole, în FAPTE?  
Cum este adevărata dragoste pe pământ  
Cum să devenim ai Domnului, fără păcate?  
86  
‘Dragostea este îndelung răbdătoare”,  
Ca firul de iarbă sub arșița verii  
Pentru că știe cum ”focul” ei vine de la soare  
De la care primește lumina învierii.  
87  
”Dragostea este plină de bunătate”,  
Dulceața ei se risipește în artere  
Este binevoitoare, cu deplinătete  
O simți ca pe un aigure de miere  
88  
Ea ”nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul”.  
Împăciuitoare te așteaptă seara-n prag  
Alunecă spre tine așa cum curge râul  
Spre marea cea mare, cu grabă și drag.  
89  
”Dragostea nu pizmuieşte”,  
Cum ar putea să-și scadă vibrația?  
”Dragostea nu se laudă, nu se trufeşte”  
Cunoaște modestia, sincronă cu creația.  
90  
”Dragostea nu se umflă de mândrie”,  
Este înțeleaptă, se refugiază în meditație  
Nu cum fac mediocrii îmbibați în prostie  
Ajungând de râs pentru întrega nație.  
91  
”Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”,  
Are maniere nobile – este discretă, se înclină -  
Ca cea mai sensibilă și delicată ființă  
În mijlocul necazului radiază lumină.  
92  
”Dragostea nu caută ale sale,  
Nu caută folosul său”, este generoasă  
Livadă înflorită - din care vei aduna migdale -  
Pe atât de roditoare, cât este de frumoasă.  
93  
”Dragostea nu se bucură de (nelegiuire) nedreptate”.  
Se întristează ca ziua când plouă necontenit  
Ea dorește din inimă ca toți și toate  
Să zâmbească, răul să fie izbăvit.  
94  
”Dragostea se bucură de adevăr”  
Cu bucuria pe care o vezi, strălucitoare  
În ochii copilului care mușcă din măr  
Sub privirile mamei mângâietoare.  
95  
”Dragostea acoperă totul, crede totul”,  
nădăjduieşte totul, suferă totul” în tăcere  
Când este la ananghie, când vine potopul  
Găsește echilibrul gândindu-se la înviere.  
96  
Din iubire pentru oameni, pentru frați  
IISUS chema pe nefericiții aflați în nevoi  
”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi  
şi Eu vă voi odihni pe voi”.  
97  
Purta pe umeri jugul nevăzut, plumbuit  
Cu răutatea, ignoranța și viciile noastre:  
”Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit  
cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”  
98  
”Celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu,  
nu-i va mai fi sete în veac” pentru că ea vine  
din Fântâna înțelepciunii, izvor țâșnind mereu,  
Nesfârșit, spre viața din planurile divine...  
99!  
‘Eu sunt din cele de sus”, din cerul meu,  
”Voi sunteţi din lumea aceasta”. Uimire?  
"Să iubești pe aproapele tău  
ca pe tine însuți"aceasta este adevărata iubire.  
100  
Înainte de supliciu, cu mlădiere de crin, Înaltul  
Cu glas de clopot a rostit: "Porunca nouă dau vouă,  
SĂ VA IUBIŢI UNUL PE ALTUL  
precum v-am iubit Eu”! Trăiți o viață nouă!  
---------------------------  
Iubiți-vă unii pe alții!  
 
Elena ARMENESCU  
București, 3 iulie 2018  
Referinţă Bibliografică:
Elena ARMENESCU - CENTURIA LUMINII - LUMINA CUVÂNTULUI - CUVÂNTUL LUMINI / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3142, Anul IX, 08 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!