CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Studii >  




Autor: Elena Armenescu         Ediţia nr. 2500 din 04 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

PARACELSUS ' corifeu al Evului mediu târziu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Date biografice  
  
Paracelsus (Teofrast, P1hilippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim s-a născut în anul 1493 - în Elveția. De la tatăl său, Wilhelm Bombast von Hohenheim care era medic, a primit primele noțiuni de chirurgie și medicină. La 16 ani începe să studieze la Facultatea de Medicină a Universității din Basel, apoi la Viena unde, în 1510 obține titlul de absolvent, "Baccalaureus" în medicină iar în 1516 obține doctoratul în medicină (M.D.) la Universitatea din Ferarra. Subliniez că pe vremea aceea studia acolo și Copernic cunoscut azi ca astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar.  
  
Contemporan și cu Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia - d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant – acest lucru ne duce cu gândul la faptul că începuse vremea schimbărilor în evul mediu târziu.  
  
In aceasta perioadă cunoaște pe celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie. Tot de la acesta De la acesta a învăţat Kabala lumilor fizică, astrală şi spirituală. Abatele l-a îndrumat spre Sigismund Fuger, alături de care Paracelsus şi-a completat cunoştinţele de mineralogie şi chimie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinațiile sale spre științele și practicile oculte, devenind unul dintre primii alchimiști ai Evul Mediu. Dar, la 23 de ani este nevoit să părăsească oraşul Basel, datorită unui conflict cu autorităţile din cauza studiilor sale asupra necromanţiei. El îşi începe astfel viaţa de nomad, călătorind prin multe ţări şi întreţinându-se din predicţii astrologice şi din practici oculte. Periplul său l-a condus prin Germania, Franţa, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia şi Rusia. În Rusia a fost luat prizonier de tătari şi dus în faţa Hanului lor, la curtea căruia a rămas ca favorit, datorită cunoştinţelor sale uluitoare de medicină şi chimie. Mai mult, văzând ce cunoștințe uimitoare posedă, hanul i-a încredinţat sarcina de a-l însoţi pe fiul său într-o misiune diplomatică la Constantinopole. Ajuns aici, a întâlnit un alchimist arab care i-a dezvăluit secretul suprem al nui usolvent universal numit de ei alkaest, adică Azoth-ul alchimiştilor europeni. Astfel iniţiat, se spune că ar fi pornit spre India. Se mai spune de asemenea că a fost iniţiat şi de şamanii siberieni.  
  
Este cunoscut și pentru faptul că a dat numele zincului numindu-l zincum și este recunoscut ca primul botanist sistematic. Temperament orgolios și plin de sine, lui Teofrast îi plăcea să se numească Paracelsus, pentru a se arăta la acelaș nivel cu (în limba greacă "parà" înseamnă „lângă”, „aproape de”) Aulus Cornelius Celsus, care a trăit în perioada lui Gaius Julius Caesar Octavianus Augustus (Augustin) în prima jumătate a secolului (cine a vizitat vestigiile antice din Efes își amintește celebra Bibliotecă a lui Celsus).  
  
Volumul apărut în ed Herald „Paracelsus – viaţa şi învăţătura“ a lui F. Hartmann, este cea mai respectată referinţă la viaţa şi opera lui Paracelsus. Și sursa în mare parte a acestei comunicări. Aici autorul prezintă în amănunţime esenţa învăţăturilor lui Paracelsus Amplele citate din tratatele lui Paracelsus ne dau măsura enciclopedică a acelui gânditor considerat „mintea cea mai luminată şi mai cuprinzătoare a veacului său“.  
  
Lasand la o parte scrierile sale despre Cosmologie, Antropologie, Pneumatologie, Magie si Vrajitorie, Alchimie Astrologie, Filozofie si Teozofie mă voi referi la cele despre Medicina cu cele cinci capitole ale sale.  
  
Înainte însă, de analiza fiecărui capitol pentru o mai bună clarificare, este necesar să știm ce înțelegea Paracelsus la acea vreme prin câțiva termeni și concepte. Chiar discipolii săi au alcătuit dicționare pentru a explica semnificația unor cuvinte curioase.De pildă el credea că:  
  
Natura este Universul și originea ei poate fi numai o eternă unitate.  
  
Viața este un principiu omniprezent și nimic nu este lisit de viață  
  
Materia este un fum coagulatși se află în legătură cu spiritul prin intermediul unui principiu pe care-lprimește de la Spirit.  
  
Fiecare ființă vie este conectată la Macrocosm prin intermediul Sufletului care aparține acelui Misterium magnum de unde a fost primit.  
  
OMUL este chintesența elementelor și un Fiu al Universului și orice există în univers, există și se întâmplă și in interiorul omului.  
  
Raţiunea este dreptul natural înnăscut al fiecărei fiinţe umane; ea este eternă şi perfectă şi nu are nevoie să fie educată în copil, dar ea poate fi învinsă şi eliminată de dogmatism.  
  
Constitutia Omului  
  
Potrivit lui Paracelsus, omul este alcătuit din şapte principii, sau, pentru a ne exprima mai corect, din şapte modificări ale unicei esenţe primordiale. Acestor modi­ficări, pe care le reproducem mai jos, le alăturăm şi termenii orientali pentru o mai bună înţelegere.  
  
1. Corpul Elementar (Corpul Fizic – Sthula Sharira);  
  
2. Archeus (Mumia – Forţa Vitală – Jiva);  
  
3. Corpul Sideral (Corpul Astral – Linga Sharira);  
  
4. Sufletul Animal (Corpul Elementar – Kama Rupa, Suckshma Sharira);  
  
5. Sufletul Raţional (Sufletul uman – Karana Sharira – Manas);  
  
6. Sufletul Spiritual (Sufletul spiritual – Buddhi);  
  
7. Omul noului Olimp (Spiritul – Divinul; Atma – Divinitatea personală).  
  
În tratatele ”Philosophia Sagax” şi ”Explicatio Astronomia” Paracelsus descrie pe larg aceste şapte principii:  
  
„Viaţa omului este un efluvium astral sau amprentă balsamică, un foc ceresc nevăzut, o esenţă închisă, sau un spirit. Nu avem termeni mai potriviţi pentru a o putea descrie.  
  
Moartea omului nu este altceva decât retragerea serului vital, dispariţia balsamului vital, stingerea luminii naturale, o reintrare în matricea mamei. Omul natural posedă elementele Pământului, şi Pământul îi este mamă, iar el intră din nou în ea şi îşi pierde trupul de carne; însă omul real va renaşte iarăşi în ziua învierii lui într‑un alt trup spiritual şi glorificat (De Natura Rerum).  
  
În altă parte adaugă:  
  
În om există două feluri de inteligenţă: inteligenţa umană şi inteligenţa animală. Numai inteligenţa umană se poate uni cu spiritul. Raţiunea inferioară sau animală – oricât de mult ar cunoaşte în privinţa aspectelor exterioare ale lucrurilor, şi oricât de versată ar fi în logică şi filozofie – este complet neputincioasă, fiindcă va fi respinsă de spiritul adevărului; iar acela care păstrează formele nealterate, prevenind destrămarea şi întoarcerea lor în haos, este doar spiritul de viaţă.  
  
Paracelsus considera că întreaga cunoaştere ne este accesibilă deoarece toate obiectele din univers, văzut ca Macrocosmos, îşi găsesc un echivalent în microcosmosul fiinţei umane. Acesta este principiul corespondenţelor enunţat în Tabla de Smarald de către Hermes Trismegistus, text considerat fundamental pentru alchimie: „Ceea ce este sus este şi jos, iar ceea ce este jos este şi sus, pentru a se împlini miracolul Unicului (Dumnezeu).”
Paracelsus îşi definea astfel opera ca pe o magie naturală, deoarece el cunoştea şi utiliza virtuţile magice prezente în mod natural în lucruri. Credinţa sa în magie şi miraculos nu se limita la puterile vindecătoare ale plantelor şi mineralelor.
 
  
Una dintre cele mai semnificative credinţe enunţate de marele alchimist este aceea că sufletul şi corpul formează o unitate, şi prin urmare, ele nu pot fi vindecate separat: „Omul nu este totuna cu corpul său fizic. Inima, spiritul – este omul. Iar spiritul este precum o stea în jurul căreia el este construit. Dacă omul este perfect în inima sa, el deţine toate secretele ascunse ale Naturii.”  
  
”Natura este un profesor mai bun decât toate universitățile voastre” a rostit el când a fost agresat de confrații invidioși pe succesul său.  
  
Magia  
  
Adevărata semnificație a cuvântului Magie este aceea de cunoaștere spirituală sau înțelepciune fiindcă ea cuprinde cunoștințe atît despre lumea vizibilă cât și despre cea invizibilă. Ea este totodată o artă pentru că necesită cunoștințe practice nu doar teoretice, câștigate prin experiența personală.  
  
Paracelsus credea că magia naturală este prezentă în toate lucrurile şi că ea este de fapt este „puterea care vine de la Dumnezeu”. Atunci când aceasta se
manifestă printr-un medic, ea devine capacitatea aceluia de a vindeca. Aplicând
această credinţă, el şi-a dobândit reputaţia de vindecător prin metode
neconvenţionale, eficiente atunci când cele convenţionale nu aveau
niciun efect. Multe dintre remediile sale conţineau substanţe naturale,
de exemplu, plante sau minerale. De asemeni, lui i se datorează
introducerea opiumului şi a mercurului în arsenalul medicinii. Dizolvând opiumul în alcool, Paracelsus a obţinut laudanumul, care a rămas timp
de secole cel mai eficient analgezic.  
  
Paracelsus era un adept al cunoaşterii dobândite prin experienţă, al meseriei
„furate” de la cei care au atins măiestria în domeniul ales.  
  
Medicina este o artă mai mult decât o știință. Dacă vrem să cunoaștem omul interior, nu este suficient să studiem doar exteriorul, pentru că oamenii sunt diferiți (desigur nu anatomic) de aceea medicul trebuie să cunoască procesele din Natură, știind că tot Natura provoacă bolile dar tot ea le vindecă.  
  
Forțele invizibile care acționează în corpul vizibil sunt adesea foarte puternice și ele pot fi combătute prin magie.  
  
Înțelepciunea lui Dumnezeu este mai presus de Natură, pentru că El a creat-o, de aceea înțelepciunea medicală (judecarea și coroborarea datelor bazată pe cunoștințele învățate) este dată de Dumnezeu.  
  
Omul este inzestrat cu o putere magnetică prin care poate atrage efluvii și poate fi realizat dintr-o substanță care să atragă vitalitate – de obicei substanțe care au stat un timp în corpul omenesc și sunt pătrunse de vitalitatea acestuia cum ar fi : urina, excrementele, sângele.  
  
Pe atunci se practica transplantarea bolii în animale sau regnul vegetal.  
  
Peste două sute de ani Messmer avea să reia subiectul și să definească magnetismul animal ca messmerism.  
  
După Paracelsus există mai multe tipuri de boli generate de cinci cauze invizibile:  
  
1. Boli provocate de influente astrale ( de unde necesitatea cunoașterii astrologiei)  
  
2. Boli provocate de substante otravitoare , impurități.  
  
El susţinea că nu există substanţe toxice în natură, ci că toxicitatea acestora este stabilită de cantitatea în care sunt administrate (un principiu de bază al homeopatiei). El susține că fiecare ființă vie este un stomac care servește drept mormânt altor forme și din care apar forme noi.  
  
3. Boli provocate de cauze fiziologice prin defectuoasa funcționare a organelor.  
  
Natura împarte tuturor balsamul vieții, dar unii fac abuzuri care conduc la epuizarea organului abuzat.  
  
Organele interne sunt în legătură cu astrele: Inima cu Soarele, creierul cu Luna, vezica biliară cu Marte, rinichii cu Venus, Plămâni -Mercur, ficat – Jupiter etc. Plantele primesc influența astrală și ele vor avea proprietățile stelelor, de aceea cunoasterea afinității lor face posibilă folosirea principiilor active din plante pentru vindecarea unui anumit organ. De pildă Soarelui îi corespund: Rosmarinus,Salvia oficinalis, Melissa oficinalis, Lavanda officinalis etc. Prin urmare acestea sunt indicate pentru inimă.  
  
4. Boli provocate de cauze psihologice (dorințe, pasiuni, vicii)  
  
5. Boli care își au originea in cauze spirituale provocate de neascultarea, încălcarea Legilor divine.  
  
În ceea ce priveşte tratamentul plăgilor, a renunţat la tratamentul utilizat de medicina vremii sale, care consta în a turna ulei încins pe răni pentru a le cauteriza, sau, dacă rana era la un membru, era lăsat să ajungă în faza de cangrenă, după care membrul respectiv era amputat. Paracelsus a pornit de la principiul că o rană se vindecă singură dacă este curăţată şi ferită de infectare iar apoi lăsată să se usuce.  
  
Aforisme extrase din opera lui Paracelsus  
  

„Am fost născuţi în această lume pentru a deveni îngeri, nu diavoli. De aceea, urmăreşte întotdeauna scopul pentru care Dumnezeu te-a creat.”
„Dacă ţi-a fost hărăzit un talent, manifestă-l liber şi cu bucurie, ca soarele: dăruieşte tuturor din splendoare ta.”
„Avem Înţelepciunea Divină în corpul nostru fizic muritor. De aceea, orice
vatămă corpul, ruinează în acelaşi timp Casa Celui Etern.”
„N-ar trebui să considerăm pe nimeni prost, câtă vreme noi nu ştim cine suntem de fapt.”
„Nimic nu este atât de ascuns încât să nu poată fi revelat prin fructele sale.”
„Cine altul este duşmanul Naturii, dacă nu cel care se consideră mai inteligent ca Ea, deşi Natura este cea mai bună şcoală pentru noi?”
„În noi se află Lumina Naturii, şi această Lumină este Dumnezeu.”
„Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viaţa şi arta vindecării pentru a o proteja şi a o menţine.”
„Cel mai eficient medicament este iubirea.”
„Arta medicinii îşi are rădăcinile în inimă. Dacă inima ta e nesinceră, atunci şi doctorul din tine este nesincer. Dacă inima ta e sinceră, tot aşa va fi şi doctorul tău din interior.”
„Cel care îl vede pe Dumnezeu în lucrările Sale şi crede în El văzându-le, acela este cu adevărat bogat.”
„Practică umilinţa mai întâi faţă de oameni şi abia apoi faţă de Dumnezeu. Cel care dispreţuieşte oamenii nu îl respectă nici pe Dumnezeu.”
„Omul trăieşte în timp, iar Dumnezeu – în Eternitate. De aceea legile Lui sunt eterne, iar ale oamenilor sunt trecătoare.”
„Ceea ce am dori să avem după moarte, trebuie să dobândim cât suntem în viaţă, de exemplu – sfinţenia, iluminarea. Aici pe pământ începe Împărăţia lui Dumnezeu.”  
  
Moare sau este omorât la numai 48 de ani, Salzburg în 24septembrie 1541.  
  
 
  
Concluzii:  
  
Paracelsus a revoluţionat medicina, farmacologia şi alchimia secolului al XVI-lea.  
  
Lucrările lui Paracelsus indică o cunoaştere cuprinzătoare a ştiinţei raportat la vremea sa, o gândire avansată, o capacitate de sinteză și de descoperire cum a fost cea a principiilor magnetismului uman, a dat numele zincului numindu-l zincum și este recunoscut ca primul botanist sistematic. Și-a dat seama de funcționalitatea organelor corpului în interdependență ca unitate – concept de medicină intergrală – atât a corpului fizic cât și ale corpurilor subtile (astral, eteric) ale fiinţei umane, motive pentru care a fost denumit „cel mai original medic şi alchimist al secolului al XVI-lea”.  
  
 
  
Elena Armenescu  
  
(lucrare prezentată în cadrul Simpozionului de Terapii Naturale 2017 - București)  
  
Referinţă Bibliografică:
PARACELSUS ' corifeu al Evului mediu târziu / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2500, Anul VII, 04 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!