CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  




Autor: Elena Armenescu         Ediţia nr. 2470 din 05 octombrie 2017        Toate Articolele Autorului

De la Zalmoxis la Sarmisegetusa
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intr-o seară magică de august, în proximitatea ctitoriilor voievodale așezate în locuri deosebit de pitorești care dau unicitate orașului Curtea de Argeș, locuri dragi nouă, tuturor românilor pentru că sunt încărcate de istorie și de spiritualitate, am primit volumul ” De la Zalmoxis la Sarmisegetusa” chiar de la autorul Florin Horvath - pe care-l consider de la bun început un inițiat, fie și numai pentru că a scris acest volum extrem de documentat, plecând de la izvoarele cele mai demne de încredere atât a autorilor antici binecunoscuți Herodot (istoric) și Strabon (geograf) până la cei din primele secole ale erei creștine ca Iordanes (sec VI dC). Capitole ca: ” Excurs în vremile de dinainte de Dacia sacră” și ”Dacia înainte și în timpul domniei lui Burebista” demonstrează cu prisosință cele afirmate, cu ample citate din autorii amintiți și nu numai. Absolut inedit prin noutatea și rigoarea conținutului, urmează o amplă evocare a ”Centrului de la Sarmisegetusa” cu descrierea elementelor de cult de pe Terasa a XI-a, simbolurile și decriptarea lor, cu schițele cercurilor, potcoavei, numărul și mărimea stâlpilor, un capitol complex care trebuie citit cu mare atenție și cu pixul în mână să mai socotești și să verifici ca un Toma Necredinciosul dacă folosind calculele sugerate ajungi nu numai la anul format din 365 de zile dar și la numărul de aur 1,6... și la valorosul numar 3,14! Mai presus de toate accestea mi-a atras însă atenția două capitole cheie: ”Legendele pământului” și ” Decriptarea mesajului simbolic al legendei”, care ar trebui citite, explicate spre a fi înțelese de tânăra generație, ca să-și cunoască bine rădăcinile, strămoșii, să fie mai întâi uimiți ca apoi să se lase învăluiți de simțul datoriei de a continua existența pe aceste meleaguri la aceeași înaltă vibrație, dată de legătura directă cu divinitatea. În ”Legendele pămmântului” sunt redate în cuvinte răpitoare ,expuse în curgere lină, în ritm de poveste, de basm mai multe legende.Prima este Legenda prințesei IO fiica lui AGENOR ( făcut de Zeul cel Mare DIAUS PITAR) alături de trei frați: CILIX, FENIX și CADMOȘ, care vor fi întemeietori de seminții (Cilicia, Fenicia). Zeul cel Mare s-a îndrăgostit de prințesa IO, dar soția lui Zeus din gelozie o transformă într-o junincă albă pe care o alungă tăunii undeva departe. Primii doi frați nu reușesc s-o găsească, dar după eșecul lor Cadmoș - în urma unui vis, când zeul ARES i s-a arătat și i-a destăinuit că o va găsi pe sora lui în preajma unei peșteri păzită de un balaur, pornește la drum înarmat cu săgeți și o suliță. Pînă la urmă găsește peștera, ucide balaurul care chiar înghițea un lup începând cu jumătatea din spate astfel că i-a rămas afară din gură jumătatea din față. După ce l-a ucis, l-a așezat în suliță - și acesta a devenit stindardul dacilor - iar din sângele lui care s-a transformat în apă limpede se năștea o apă curgătoare numită ARGES. Cadmoș, la vârsta senectuții a fost venerat, considerat și recunoscut drept mare preot și înțelept. Pe acele meleaguri s-a născut cel ce vrăjea cu puterea cântatului - Orpheon - care a înțeles că taina multora dintre lucrurile nevăzute este înveșmântată în ritualuri, în care sacrificiul de pildă nu mai este crimă ci jertfă cu rol simbolic. Nu a fost uitată nici ”Legenda celor doi gemeni”: Apollon (Albul) și sora sa Artemis (Roșioara). Împletirea celor două culori (mărțișorul?) conduc la culoarea roz a florilor de măr, copii născuți din flori. Doritor de cunoaștere, Apollon, după sfatul înțelepților, la vârsta pubertății coboară în Peștera sacră, unde urmează să se formeze ca inițiat. Când a ieșit după trei ani, a luat numele Zalmoxis. ”Legenda marelui Zalmoxis” culminează cu visul Marelui Zeu din visul lui Zalmoxis, în care se arată un ou uriaș - Oul cunoașterii - ” dacă va ști să spargă oul, va dobândi învățătura prin care va înțelege și legea luminii și legea întunericului” gândea Zeul în somnul lui. Lumina și întunericul și-au întins mâna reciproc deasupra altarului pe care se aflau trei potire pline cu: miere, apă și vin. Aruncate spre cer, din cel cu miere (cel dinspre lumină) s-a născut Soarele care împarte lumina la toți, cel ce a născut BRADUL - copacul dreptății care-și așează ramurile formând o piramidă să aibă toate parte de soare), și cel cu vin (dinspre întuneric) a născut MUNTELE în interiorul căruia era grota în care sta Zalmoxis, iar din cel cu apă neîncepută (așezat în mijloc pe altar) au apărut două râuri care curg antagonic, pe malul cărora Pescarii s-au transformat unii într-o livadă cu meri (pomul nemuririi, cu fructul cunoașterii binelui și răului) alții, care cărau coșuri cu pește (rodul apei) s-au transformat în păsări - gând, în cântecul cărora s-a trezit Zeul dimineața și i-a spus flăcăului: ” Ia aminte, când te vei trezi, o să întâlnești semnul șarpelui. Din înțelepciunea lui vei învăța să iubești oamenii, încă înainte de a ști să umbli”. Aceste trei potire aici semnifică trei trepte ale inițierii sau simbolul Triadei fundamentale a Facerii. Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu apoi Vasile Lovinescu prin scrierile lor au sugerat că tradiția, ritualurile și mai cu seamă poveștile și basmele noastre populare pot fi luate ca depozitare ale unor elemente reale din protoistoria noastră, explicând ca atunci când o formă tradițională cunoscută de inițiați este în pericol de a pieri, ea este încredințată memoriei colective a poporului - sub formă de parabole, adică forma facilă, folosită mai târziu de Iisus - spre a fi înțelese de toți. Rene Guenon - unul din autorii de marcă ai literaturii esoterice care a purtat o intensă corespondență cu Vasile Lovinescu, după ce a vizitat țara noastră și a pătruns sensurile literaturii populare, referindu-se la simboluri a afirmat: ”orice simbol veritabil își cuprinde sensurile multiple încă de la origine, căci el nu s-a constituit ca atare în virtutea unei convenții umane, ci în virtutea unei Legi a corespondenței - ce leagă toate lumile între ele”. Așadar, elementele tradiționale își au expresia în puterea semnului. adică sunt și rămân criptate în simboluri fundamentale: cercul, spirala, crucea, pătratul, etc atât de frumos păstrate în țesăturile noastre tradiționale, fie ele covoare, macate, șervete sau veșminte mai cu seamă iile și cămășile, plus cele încrustate pe lemn sau ceramică, astfel că oamenii își desfășurau existența între simboluri și practica ritualurilor. Extinzând mental imaginea acestor semne, observăm că ele de fapt sunt expresii simbolice ale Locului, iar fiecare loc are un Centru. Localizarea centrului este motivația simbolului, de aceea, ei - inițiații - au vrut să delimiteze acest Centru ca pe o axă care face legătura între pământ și cer, locul Stăpânului lumii, Stâlpul cosmic , simbolizat în esoterism prin semnul muntelui, arborelui sacru, axei în jurul căreia se susțin ambele planuri (vezi Coloana lui Brâncuși ca semn închipuind Axis Mundi, idee inspirată din arta populară a lemnului -stâlpii caselor dar și cei din cimitir - știind că civilizația dacă a excelat în prelucrarea acestui element). Cercul - tot în esoterism - este acreditat drept simbol al Universului. Revenind la visul lui Zalmoxis, în locul Zeului, în mijlocul cerului a apărut un Rug aprins din care s-au desprins trei mănunchiuri: unul s-a întors spre soare, al doilea s-a prelins prin păduri până a luat chipul unui Lup alb falnic, iar al treilea, după ce s-a zbătut pe creasta muntelui s-a întrupat în Dragon (balaur) care s-a ascuns în peșteră. apoi, flăcăul a avut o vedenie în care veneau oșteni din cele patru zări, iar magii inițiați au înălțat fumul sacru de pe altarul jertfelor. Fumul s-a contopit cu razele soarelui și au format o roată de foc care a prins a se rostogoli spre oștenii puși pe fugă. Prin urmare, cercul cosmic din visul Marelui Zeu și cercul mai mic din visul lui Zalmoxis, plus cele trei potire care au tot formă rotundă plasate aproape de centru, concentrice, le regăsim în Marele Sanctuar circular de la Sarmisegetusa, ales drept cale de deschidere și accedere către taina Legii divine. Cele două râuri care curg în sensuri diferite, simbolizează cele două firi: pământeană din planul fizic și spirituală din planul nevăzut. Pescarii ce cărau rodul bun au fost transformați în păsări care prin gând se vor înălța și vor merita să audă glasul Tatălui Despărțite, Lumina și întunericul se succed peste Ou (Oul cunoașterii) și în perimetrul pământesc (care este tot rotund, cerc) dar ele devin vizibile, se aleg în patru momente: dimineață amiază, înserarea și noaptea. Unind aceste puncte marcate pe cerc, obținem în primul rând o cruce cu vârfurile aplecate spre stânga ce sugerează mișcarea, trecerea uneia în alta, adică dimineața trece ( dă în ) spre amiază, amiaza spre seară, etc) cruce care nu este altceva decât o svastică levogiră. Menționez că torul, spinul în jurul căruia se învârt energiile celulare în organismele vii, când realizează regenerarea sau înmulțirea (mitoza) este levogir, adică întreținător, aducător de VIAȚĂ (svastica fascistă avea sensul dextrogir, adică simboliza moarte). În al doilea rând putem obține un pătrat în cerc. Pătratul simbolizează cele patru elemente fundamentale: pământ aer, apă, foc, ele realizând mediul, climatul în care se mișcă divinul întrupat în lut însuflețit, OMUL. Bradul este simbolul iubirii, dar poate fi socotit și Axis Mundi, face legătura cu planul divin, fiind folosit de români în ritualurile de nuntă și de înmormântare a celor tineri când este poziționat cu vârful în jos. Muntele, simbol de piramidă este socotit centrul planului terestru, menit să ne înalțe din întunecimea grotei spre piscul unde vom întâlni Centrul Suprem. La ieșirea din vis, Zalmoxis a povestit bătrânilor înțelepți întregul vis, aceștia, după ce l-au ascultat, l-au venerat, i-au dat toiagul înțelepciunii și l-au investit Mesager al cerului. Cele trei potire vor lua locul jertfitului, care ales candidat nu va mai fi aruncat în cele trei sulițe ca până atunci, ci va fi chemat și trimis să învețe tainele inițierii. Doar după inițiere va înțelege taina, esența Legii universale: totul este iubire, suport fără de care începând ”a umbla” nu va găsi rostul existenței omenești decât prin ideea de a accede veșnicia, nemurirea, în care au ajuns să creadă locuitorii acestor meleaguri înainte de venirea lui Iisus. Înțelegerea marelui simbol al șarpelui Uroborus care își înghite coada, devenind un cerc, semnifică curgerea fără sfârșit a timpului, totul fiind o continuă renaștere (simbol universal). Calea prin care Zalmoxis - mai târziu și Iisus -ajunge la inima și mintea oamenilor, a fost aceea a folosirii focului spiritului pentru cei chemați pe care i-a învățat să fie vindecători ai trupului prin vindecarea sufletului, concept admirabil de medicină integrală, care este reluat acum, subiect despre care scriem și îl promovăm de un sfert de secol citând de fiecare dată celebra informație scrisă de Platon în Dialogul cu Charmides : ” Zalmoxe, regele nostru, care e zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”. Legenda Marele Lup Alb simbolizează vitejia dreaptă care unită cu înțelepciunea ascunsă, simbolizată de Dragon ( ascunsă ca și balaurul) - sunt două calități, două însușiri ale oșteanului dac care aspiră la nemurire, și prin folosirea stindardului cu aceste semne, veșnic vor fi biruitori. Legenda Marelui Lup Alb este legată și de prezența sfântului Apostol Andrei în teritoriul Daciei la începutul erei creștine - se cunoaște rolul sfântului Apostol în creștinarea locuitorilor acestor meleaguri! Rugul aprins rămas în mijlocul cerului (din care s-au desprins cele trei mănunchiuri) pe lângă anticiparea Rugului lui Moise ne arată că străluminarea s-a produs în mintea inițiatului și nu are decât să urmeze calea propriei perfecționări. Desigur, în acest captivant volum urmează alte capitole la fel de interesante: Despre interpretarea altor simboluri, despre Munții sacri și călugării Capnobotai (cei cu capetele nevăzute, acoperite) călugării Bessi (” Bessi sunt un trib preoțesc zalmoxian, asemeni tribului ovreiesc al leviților” Herodot - Istorii VI), despre magii din Carpați, treptele de inițiere, Kogaion și Muntele ocolit, Zestrea zalmoxianismului, ritualuri (asupra cărora voi reveni) etc. Despre Zestrea zalmoxianismului putem sublinia că Zalmoxis s-a impus ca învățător și născător al unei credințe capabilă să reunească triburile geto-dace nu prin puterea militară ci prin puterea credinței unice, a format adepți, inițiați care au transmis ideea de unitate întru credință pe întreg teritoriul Daciei. La sfârșit , autorul conferă spațiu unui întreg capitol referitor la alfabetul dacic, la eforturile care se fac în această privință. Volumul este ilustrat cu multiple imagini care susțin conținutul, și se încheie cu o bibliografie selectivă în care sunt citate 82 de surse. Desigur, multe aspecte au rămas neamintite, dar las cititorului bucuria de a le descoperi. M-am întrebat: de unde știe Florin Horvath aceste legende minunate, pentru că eu sincer, pe unele nu le-am știut până acum. Decriptarea unor simboluri esoterice, da! o cunoșteam, știu că interpretarea lor este universal valabilă, dar unele dintre legende de unde le-a cules? Atunci am început să mă rog, să mi se dezvăluie acest mister. Răspunsul a venit mai târziu, nu chiar imediat. L-am văzut în vis pe Florin urcând o cărare de munte, unde s-a întâlnit cu un călugăr, care după ce au stat de vorbă i-a spus că îl primește ca Ucenic la Ușa Muntelui, adică prima treaptă de inițiere. Dacă va fi parcurs această treaptă și pe următoarele două, nu știu ( total sunt trei trepte care presupun ani de dezvoltare transpersonală ) dar știu că volumul acesta intitulat ” De la Zalmoxis la Sarmisegetusa” rămâne scris cu ceea ce inițiații consideră azi ca urgență să ajungă la lume, lucru care iată! se întâmplă chiar acum. Ideea de unitate întru credință înoculată de Zalmoxis dăinuie și acum în mintea oricărui român, este cea care ne-a ținut uniți în spirit. Aceasta cred că este taina dăinuirii noastre aici ”o insulă de latini într-o mare de slavi”- credința unică în Dumnezeul Unic! Anul viitor 2018 - întâmpinăm nu numai Centenarul Marii re-Uniri, ci și 1747 de ani de la retragerea armatelor romane din anul 271 dC din Dacia, cunoscută ca retragerea aureliană. Marele Zeu a lui Zalmoxis și a lui Iisus să ne aibă în pază, aici pe pământ și în nemurire! 31 iulie 2017 Elena Armenescu  
  
Referinţă Bibliografică:
De la Zalmoxis la Sarmisegetusa / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2470, Anul VII, 05 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!