CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Elena Armenescu         Ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017        Toate Articolele Autorului

Biofotonica-n Iubire
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
În zilele când fac ordine în bibliotecă ori caut câte o carte, se întâmplă să găsesc câte o foaie pe care am notat ceva ce mi s-a părut esențial în clipa respectivă și foaia a rămas ascunsă printre filele cărții căutate, ori dau peste niște notițe de demult, uitate, care mă surprind prin lumina conținutului lor. De pildă:"Suntem Lumină, alcătuiți din miliarde de laseri vii, înlanțuiți prin Iubire Cristica” Mai departe am scris: de căutat citatul prin care Iisus îi numește pe apostolii săi Lumina lumii, pentru că erau înzestrați cu lumina Cunoașterii primită direct de la Fiul lui Dumnezeu. Căutasem, găsisem și notasem locul din Evanghelia după Matei, adăugând și referirea la sarea pământului, anume în cap 5 verset 13 -16, așezate exact după versetele mele preferate, care redau Fericirile rostite de Iisus în Predica de pe Muntele Măslinilor. Așadar, Ucenicii sunt Sarea pământului şi Lumina lumii !Iată versetele:
”13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea* îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ( Trimiteri: Marc 9:50; Luca 14:34; Luca 14:35;).
14 Voi* sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ( Prov 4:18; Fil 2:15;)
15 Şi oamenii n-aprind* lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. ( Marc 4:21; Luca 8:16; Luca 11:33;).
16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”.
Prin urmare, atunci cand sufletul nostru se află în templul său fizic, cu bunăvoința puterii de înțelegere, ne putem aprecia, putem vedea lumina interioară și conștientiza misiunea noastră spirituală: de a dărui neîncetat Lumină și Iubire, ca adevarați Lucrători în Lumină.
Dar ce este Lumina? Răspunsul îl aflăm desigur în Cartea Sfântă, în Geneză...
Ei bine, organismul uman se încarcă în permanență cu energie celestă și informație, cu energie din surse terestre, nu numai pe cale alimentară, ci și prin stimuli externi iar lumina sub formă de fotoni pătrunde în noi prin rezonanțe cuantice - cum ar fi muzica - și prin alte surse generate la nivel de biocâmpuri umane. La rândul său corpul emite lumină ”laseri biologici” ce rezultată din activitatea desfășurării viului (diferențe ale potențialului electric de membrană, undele electro-magnetice emise de terminalele meridianelor de acupunctură, etc. etc. În jurul corpului, grație acestor emisii se crează o aură mai mult sau mai puțin luminoasă, în funcție de mai mulți factori, inclusiv de cei spirituali.
Așadar, dacă ne punem întrebarea: Ce este aura umană? Putem răspunde că aura umană este un fel de câmp fotonic, electro-magnetic. Emisia de biofotoni este un proces cuantic (corpusculi-undă) generat de stările de excițatie ale electronilor. Molecula de ADN este considerată un cristal aperiodic, lichid, liotrop etc prin care zburdă fotonii.
Dar Biofotonica ce este? Ea este știința aplicării luminii în slujba vieții, o știintă fundamentată pe ” laserii biologici”, ce se găsesc – așa cum aminteam - și în corpul uman.  
  
Recitind toate acestea, rămân pe gânduri și pe buze îmi încolțește zâmbetul acela metafizic asemănător cu a lui Budda așa cum îl cunoaștem din chipurile expuse în templele budiste, care la mine, în momentul acesta înseamnă ”trecute-s toate”. Câte ore de studiu și chiar de scriere nu am închinat deslușirii tainelor Creatorului atât cât ne este permis nouă oamenilor la acest început de veac XXI și de mileniu trei!
Consider că gândirea mea științifică, medicală a fost mereu dublată de acea imagine inefabilă a fiecărui aspect, lucru studiat, scos din întunericul necunoașterii, adus în lumina înțelesului, dar în loc de umbră el are o trenă transparentă de o anumită culoare pe care numai cei inițiați, cei exersați, obișnuiți cu discernerea nevăzutului o intuiesc sau chiar o remarcă.
Acum îmi explic de ce, atunci când confratele P S mi-a scris într-o invitație la aniversarea lui F. P, care în acea zi urma să ”transforme alchimic apa unor ani în Focul Clipei Prieteniei” (zicea domniasa despre FP) iar eu, pe lângă mulțumiri, i-am răspuns:” vin să ne luminăm fețele la acest foc desprins din cel al dragostei divine. Cu reverență, Fiica adoptivă a lui Asclepios”.
Bineînțeles că acolo, în sala unde s-a desfășurat sărbătorirea a fost lume multă, lume bună. S-au rostit cuvântări frumoase, s-au evocat amintiri, s-au făcut constatări în legătră cu trecerea necruțătorului timp, dar și despre rodnicia anilor care-au trecut, evaluată în număr de pagini citite dar mai ales în cele scrise. A fost bucurie și haz.
În concluzie, s-a vorbit tot despre lumină, dar prezentată poetic, fără expresii științifice despre care se spune că ar strica farmecul frazării. Dar tot ce vedem în jurul nostru creat de Natură, știm că exista și în antichitate. Acest frumos al proximității, al detaliului l-a încântat desigur și pe Democrit când după îndelungată meditație a mers cu imaginația până acolo, la infima particulă ce nu se mai poate tăia, împărți, și a descris astfel ceea ce el a numit atom (a-tom).
Despre toate acestea i-am povestit zilele trecute lui Andrei, când ne-am întâlnit în locul nostru preferat pe o bancă, sub arcada unor splendizi trandafiri de culoare roz, înfloriți în surâsul soarelui să nu ratăm anotimpul.
Andrei este un bărbat chipeș, de înălțime medie, cu ochii căprui și privire luminoasă, hotărâtă. Are părul ondulat natural, pieptănat spre spate, lăsând să se vadă fruntea înaltă. Îi place să se îmbrace sport, să fie lejer în mișcări. Îl recunosc totdeauna de departe după mersul calm, sigur destul de sprinten uneori, care sugerează echilibrul interior. Poartă ochelari cu dioptrii pentru corectarea miopiei.
Am subliniat în dialogul nostru – deși nu era cazul pentru că ne aflam în mijlocul manifestării deplinei primăveri - că este una din acele zile de sfârșit de mai când lumina umple pământul inundat de înfloriri și de cântecul păsărilor.
- Uite-te în jur și spune-mi ce simți! M-a îndemnat și totodată m-a întrebat Andrei.
- Simt pace interioară și stare de bucurie ...
-Ține minte aceste senzații! Când ai nevoie să alungi stări ori sentimente neplăcute, caută în memorie aceste imagini pe care le vezi acum cuplate cu această stare, și vei vedea cât de repede pleacă cele nedorite.
- Ești minunat! Spun eu aplecându-mă ușor spre el și rezemând capul pe umărul lui. Vezi de ce spun eu că ești unic? Toate acestea le știu și eu dar când le spui tu cu acest ton baritonal, care pentru mine are o rezonanță aparte, ele sună nu numai ca un îndemn frățesc, prietenesc, ci ca o poruncă. Îndemnul se așează astfel în memoria mea de lungă durată și rămâne parcă pentru totdeauna.
- Hai să ne mai mișcăm! Spuse el zâmbind subtil, cu subînțeles, zâmbet care sugera că-și cunoaște capacitățile. Într-adevăr, pe lângă faptul că avea o cultură vastă, practica judo și deținea centura neagră. Cuprinzându-mi umerii, ne-am ridicat de pe banca pe care stătusem mai bine de o oră și ne-am îndreptat spre ieșirea din parc, dar nu-l părăsim. Străbatem aleile lăturalnice să ne prelungim plimbarea, iar copacii își arcuiau ramurile deasupra noastră mișcându-se lin, sub o caldă adiere.
Ne amintim de faptul că în urmă cu câțiva ani, după ce el revenise dintr-o deplasare în interesul firmei la care lucrează, am mers împreună la câteva ore ale unui curs de dezvoltare Transpersonală, dar ne-am dat seama că nu era ceea ce căutam.
- Mai interesantă mi s-a părut psihologia sinergetică – zice Andrei - pentru că tratează psihismul uman ca pe un complex dinamic a cărui performanță creşte prin sinergizare: toate componentele cooperează sincron, adică „împreună şi deodată şi unele prin altele, nu unele după altele“.
- Întocmai cum se întâmplă și dacă privim organismul din punct de vedere funcțional: inima bate, creierul procesează, ficatul sintetizează și detoxifică, rinichiul filtrează și purifică etc. Totul se întâmplă (sinncron) în acceași secundă, adaug eu. Întregul este mai mult decât suma părţilor; întregul este o sinteză creatoare şi dinamizatoare, iar când doi oameni complementari se întâlnesc - așa ca soții Curie de pildă – rezultă un premiu Nobel. Desigur, acest caz este o excepție, dar nu trebuie să aspiri la premiul Nobel ci la starea de armonie care este dată de iubirea senzuală sau de cea tandră, tantrică, ideal de îmbinare a ambelor aspecte. Fără tandrețe nu există iubire, după feeling-ul și părerea mea.
- Psihanaliştii au luat în calcul pe lângă iubirea senzuală și pe cea tandră şi mai puțin un al treilea curent de iubire, descris magistral de Dostoievski în operele sale, chiar definitoriu pentru orizontul dostoievskian, cum spune Berdiaev și anume iubirea hristică, iubirea dintre om şi divinitate, o formă transpersonală de cunoaştere şi comunicare. De pildă ”Cartea lui Iov” asupra căreia s-a oprit și a analizat-o ca nimeni altul Karl G. Jung - elevul lui Freud - care este mai mare ca valoare decât Freud , tocnai pentru că introduce în ecuație divinitatea. Între om şi Dumnezeu se realizează suprema şi sacra psihosinergie: comunicarea şi conlucrarea lor „deodată şi unul prin altul“. Omul îl iubeşte pe Dumnezeu pentru că are divinul lăuntric în Sinele său iar Dumnezeu îl iubeşte pe om pentru că are omenescul în străfundul Său. Ilustrarea psihosinergiei perfecte dintre Dumnezeu şi Om se află în personalitatea lui Iisus Hristos.  
  
Nu ne văzusem de multă vreme pentru că a el a fost plecat din nou din țară, dar este singura persoană cu care mă simt în largul meu, cu care pot discuta tot felul de lucruri începând cu cele profunde până la cele hazlii. Să te simți liber, să nu fie cazul să te cenzurezi, să nu te rușinezi de felul cum arăți sau cum ești îmbrăcat ori chiar dezbrăcat, este un lucru extraordinar și nu ai șansa să întâlnești un om cu care să comunici pe toate planurile inclusiv emoțional, decât o dată-n viață, iar cei fără de noroc, chiar niciodată.
Am mai mers o vreme tăcuți, cu pași lenți, aproape lipiți unul de altul. Eram în biocâmpul lui și el într-al meu. Ne simțeam captivi în aceste bule energetice care se înterpătrundeau, care nu ne lăsau să ne depărtăm unul de celălalt.

Multe, altele îmi treceau prin minte ca amintiri dragi ai anilor noștri tineri, (doar ne știam de-o veșnicie!) iar privirea îmbrațișa cu iubire tot ce întâlneam în cale. Simțeam în clipele acelea cum bunătatea și bucuria îmi inundă interioarele, le simțeam ca pe o licoare dulce care s-a strecurat în arterele mele și mă colindă din creștet până-n tălpi și înapoi...
Între timp am ieșit din parc și ne-am amestecat în mulțimea veselă a bulevardului.
Tăcerea a fost întreruptă de întrebarea lui:
- Unde propui să mergem? Am la dispoziție doar două ore după care am o întâlnire pe care nu o pot anula, apoi sunt liber până mâine.
- În acest caz hai să-i facem o bucurie doamnei Sophia, nu te-a văzut demult și ultima oară când am fost în vizită m-a întrebat de tine.
- Hai să ne facem nouă o bucurie mai bine, mi-e tare dor de tine! Și în timpul acesta mă prinde de mâna stângă și mă trage cu putere spre marginea trotuarului. Zărise un taxi liber căruia îi face semn să oprească. Urcăm. Îi dă adresa apartamentului rămas liber după ce fratele lui a plecat în America, apartament pe care nu l-a închiriat de teamă sa nu-l deterioreze chiriașii. În câteva minute am și ajuns. Coborâm și înțelegându-ne din priviri, urcăm pe scări la etajul întâi unde se afla locuința. Eu vreau să-i spun ceva, dar el îmi face semn să tac, punând un deget la gură. Aveam să înțeleg mai târziu ca vis-a-vis locuia o prietenă a mamei lui și nu voia să le dea subiect de discuții. De altfel, eram doi oameni liberi aveam vârsta de treizeci de ani (el cu câțiva ani în plus) și nu aveam de dat socoteală nimănui. Descuie ușa cu grijă, să nu facă zgomot și intrăm. Închide ușa și mă simt luată în brațe și purtată pe sus direct în dormitor.
- Aici am să-ți demonstrez eu ție ce înseamnă lumina interioară, cum se vor fugări fotonii înnebuniți de vestea cea mare, că azi se reaprinde focul sacru, azi te voi încorona și declara zeiță.
- Zeiță? întreb eu râzând, cuprinzându-l cu brațele, lipindu-mă mai tare de el.
- Da! Zeița iubirii, Venus, îmi șoptește el înflăcărat, sărutându-mă pe față, pe gât. Apoi depărtându-se puțin mă privește direct în ochi să-l văd bine că nu minte și adaugă: De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, tu chiar semeni cu Venus pictată de Tizian... Cum să-ți spun? îmi placi întreagă, așa cum ești, dar îmi placi și pe fragmente, de pildă urechile, sunt cele mai frumoase urechi pe care le-am văzut vreodată. Îndepărtează șuvițele de păr de pe urchea stângă și mă mai privește încă o dată. Ne îmbrățișăm, ne sărutăm pătimaș pe gură și ne rostogoolim în pat. Rând pe rând hainele se desprind de noi, până ajungem să nu ne mai căutăm pentru că eram acolo un singur trup. Trăiri, Kundalini, extaz...
Ne revenim încet din călătoria noastră astrală și ne regăsim în acest pat matrimonial generos ca spațiu, numai bun pentru o odihna binefăcătoare. Andrei, punându-și ochelarii abandonați pe noptieră, se uită la ceasul telefonului dat pe silențios și fluieră ușor a pericol.
- Vai! mai am o jumătate de oră! Când a trecut timpul? Eu mă îmbrac! Fă repede o comandă la taxi! Îmi dictează un numar al unui șofer cunoscut. Îi țin telefonul aproape de ureche și vorbește cu șoferul. Noroc cu carul, acesta era liber și se afla în zonă.
- Rămâi aici mă întorc peste o oră! Iese vijelios pe ușă, iar eu intru în baie și-mi fac un duș, cu grijă, să nu pierd materialul genetic, prețios pentru sănătate și echilibrul energetic.
Andrei a revenit ceva mai târziu decât a promis, pentru că se oprise la un magazin și făcuse unele cumpărături pentru cină, inclusiv o sticlă cu vin roșu.
- Iubito! Am adus si resveratrol să nu ne mai ruginească neuronii și încheieturile.
- Da! Desigur! Ai învățat câte ceva de la mine, nu ne strică să începem profilaxia de pe acum. De fapt este târziu, dacă vrei să știi, consumul antioxidanților trebuie început în copilărie, dar evident nu cu consumul vinului roșu, ci cu struguri ori alte fructe de culoare neagră, roșie, vișinie.
- Evident! Evident!
Am pregătit împreună o cină romantică neconvențională, mai bine zis o gustare cu o lumînare parfumată aprinsă, iar noi sumar îmbrăcați. Lumina radiată de lumânare nu era puternică, ne ținea oarecum în semiîntuneric, ceea ce făcea ca ochii să ne pară reciproc mai strălucitori.
- Suntem ca niște fiare! Acum înțeleg că ochii reprezintă cel mai bine legătura noastră cu ele, în special cu felinele – a observat Andrei.
- De acord! Fiară felină! Și m-am cuibărit ca un pui lângă idolul protector.  
  
Am cinat fără grabă, bucurându-ne de a fi împreună. În cele din urmă lumânarea s-a stins, iar, noi am revenit în pat vegheați de lumina lunii care pătrundea pe fereastră printre dantelăriile perdelei, realizând un joc de lumini și umbre pe corpurile noastre în așteptarea arcuirilor.
Așadar, nici un moment fără lumină, din nou lumină, de data aceasta rece, depărtată, dar chemătoare .
- Crezi că ajunge la noi și lumină din Steaua polară? Întreb eu făcând pe neștiutoarea.
- Cu siguranță! Mările și oceanele, pământul întreg, sunt luminate nu numai de lună ci și de constelațiile cunoscute, de Ursa Mare, de multitudinea stelelor, și bineânțeles de călăuza marinarilor, steaua polară.  
  
Ce a urmat? poate am devenit feline... Cred că este de prisos să mai povestesc ce a urmat, dar spre miezul nopții, grație excitabilității fotonilor din neuroni, somnul a fost alungat și ne-am trezit din nou vorbind despre darurile primite de noi oamenii, despre întâmplarea în miezul ființei noastre a acestor senzori plasați în zonele delicate, care ne serviseră cu puțin timp mai înainte la deschiderea unui portal, ce a permis un fel de teleportare în paradis. Ce bucurie aduc binecuvântările Domnului întregii creații penetrată de Iubire!
- De altfel și Părintele Stăniloaie - apreciat ca mare teolog de nivel european într-un interviu cu Sorin Dumitrescu - a făcut mai multe afirmații demne de reținut, cum ar fi: Te iubesc, nu vreau să mori spiritual în veșnicie. S.Dumitrescu i-a amintit părintelui și despre evocarea lui Olivier Clement – un alt mare teolog ortodox, promovator al ecumenismului, fost prieten cu Papa Ioan Paul al II-lea - care într-una din cărțile sale povestește că în timp ce se afla împreună cu părintele într-o călătorie cu trenul și purtau o discutie duhovnicească, în compartiment, pe banca de vis-a-vis se aflau doi tineri care se îmbrațișau discret. Imaginea celor doi tineri îndragostiti a prilejuit o remarcă uimitoarea a părintelui Stăniloaie, rostită încetișor, la urechea interlocutorului: “Vedeți domnule Clement, și cei din fața noastră se roagă acum in felul lor”!
- Nu știu, dacă domnul Clement a înțeles total ce a vrut să spună Părintele Stăniloaie, care vedea în Iubire un sentiment de răspundere față de importanța celuilalt, a ființei zidită după chipul lui Dumnezeu, față de valoarea celuilalt ca om, față de mântuirea celuilalt.
- Înțeleg...
- Dacă vrei, rabinul Abraham din NY explică excelent că iubirea înseamnă dăruire, iubirea înseamnă ce oferi nu ce primești, continuă ideea Andrei, care nu are nici o treabă cu delimitările religioase.
- „Te iubesc, nu vreau să mori spiritual în veșnicie” - reiau eu - ce profundă afirmație, absolut neasemuită! Dacă nu ar fi fost gândită și rostită de Părintele Stăniloaie, poate o inventam noi în noaptea asta. Cu alte cuvinte, cine nu iubește este ca și mort...”Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară” ca Luceafărul eminescian, glacial, întrupat din cer și mare.
- Dar noi suntem vii și condamnați, auzi iubito, condamnați la iubire, cu fotoni cu tot! Concluzionă Andrei strângându-mă duios la pieptul lui puternic, dezgolit. În scurt timp am adormit îmbrățișați și mi-amintesc că am visat păsări flamingo.
(din viitorul volum: Gânduri de vecernie)
Elena Armenescu  
  
Referinţă Bibliografică:
Biofotonica-n Iubire / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!