Mă cheamă pădurea la umbra-i să dorm,
Pe patul de cetini şi muguri de brad,
Miresme să-mi legene trupul diform,
Din minte să-mi fugă orice gând retrograd...
Mă cheamă cocorii spre aştri să zbor
Cu aripa frântă de marele zbucium,
Să uit că mă doare năvalnicul dor,
Să-mi cânte iertarea cu glas trist de bucium...
Mă cheamă şi marea pe ţărmu-i să zac,
În valuri să-ngrop gustu-ţi dermic de sare,
Din alge, uitării, colibă să-i fac,
În piept să respire briza-i vindecătoare...
Mă cheamă iluzii şi dulci amintiri,
Din vremuri uitate de timp şi memorii,
Sătul de eternele reci amăgiri,
Pleca-voi curând spre deşartele glorii...
Mă întorc doar o clipă, un bob de zăbavă,
S-ating glezna-ţi albă c-un ultim sărut,
Sorbitor însetat din prea dulcea-ţi otravă,
Împăcat să mă pierd către necunoscut...
