Voi deveni nostalgic ? De ce nu, de vreme ce citesc în’’Flamura Prahovei’’ din septembrie 1965,unde se anunţă că-n librării a apărut volumul de nuvele’’Sufereau împreună’’, de atunci se spunea că lumea lui Ion Băieşu este, o lume pigmentată cu’’umor sănătos şi dens’’. Într-una din nuvelele sale’’Maiorul şi moartea’’, personajul principal Tache(fostul asistent universitar)îndrăgostit de noua sa muncă, de ofiţer de securitate, este un personaj ce imprimă un ritm alert dar şi precipitat, într-un final, ce-i aduce scriitorului mari calităţi, preconizându-i, încă de pe atunci, un drum spre ecranizare. Şi-o carieră literară de succes. 

Plin de umor, într-un almanah „România Literară’’, cu titlul „La pescuit’’, Ion Băeşu povesteşte 

că-ntr-o vară la mare pe ‚ „Digul de la Olimp’’ s-a dus să pescuiască. După ce prinde câţiva guvizi şi mai puţin stavrizi, un coleg gras, căruia nu-i dă nici măcar iniţialele, văzându-l, îl întreabă ce fel de ace să-şi pună la sculele sale de’’ultim răgnet’’, cu lansetă Japoneză. A doua zi, după ce-i pune Grasului 2 ace, îi propune să arunce departe, unde-i posibil să prindă Calcani. Aşa face dar după o vreme devine neliniştit iar Băieşu îi spune că o să prindă.’’ 

– Ce crezi, prind Calcan ? 

- Nu se ştie dar ceva vei prinde. 

Chiar atunci lanseta i-a dat un semnal, iar Grasul întreabă : 

- Ce fac ? 

- Trage, îi zice Băieşu. 

- Păi! Trag dar nu mişcă? 

- Sări. 

Grasul se aruncă-n apă. Pentru că nu ştia bine să înoate, spune: - Nu pot să ajung până acolo. 

- Renunţă, zice Băieşu. 

- Nu mai pot. Salvează-mă. Cheamă Salvamarul. 

- Păi, unica barcă-i la 2 – 300 metrii de aici. 

- Vino lângă mine. 

- Ce rost are să murim amândoi. Dacă rămân în viaţă, îţi ajut soţia, copii, o să mă mai ocup şi de reeditarea operelor tale, într-un volum şi jumătate 

- Păi! Ce am scris eu, încap în 7-8 volume. 

- Poate! Dar eu le sortez. 

- Hai, vin-o! Hai, că nu mai rezist. 

- Atunci spune, ce ai de transmis posterităţii ? 

- Spune-i editorului că schiţa’’adio şi n-am cuvinte’’, nu-i luată după’’MarkTawain’’ 

Între timp Băieşu, cuprins de remuşcări îi spune să se agaţe de firul lansetei, după care, îl trage la mal şi, operaţia îi reuşeşte. Sosit la mal, din când în când Grasul îi zice : 

- Tu mai ai şi idei bune. 

... Pasionat şi de fotbal, după Mexic 1970, apare în „Scânteia Tineretului’’, cu un serial numit „Aventurile zeiţei de aur’’.Într-unul din seriale (nr.16) vorbeşte de „Fotbalul ca pericol public’’, scriind şi despre catastrofa din Peru, când peste 300 de oameni sunt sufocaţi de gaze lacrimogene ori călcaţi în picioare. 

Dar marele umorist, făcea furori mai ales în rândul tinerilor. Era prin anii 1970 când sâmbătă de sâmbătă, se aştepta cu mare nerăbdare, unul dintre aceştia fiind şi semnatarul acestor rânduri, rubrica din’’Scânteia Tineretului’’, numită’’De la Om la Om’’.Într-un ziar din, sâmbăta curierului, la rubrica amintită,un tânăr din Floreşti de Ilfov, R. Cumătru, îl roagă pe umorist să-i publice unul din cântecele sale de folclor. După ce-i publică ‚ „Mierliţa’’, 

„Ce ai tu mierliţo dragă ? 

Cuculeţ dac-oi muri 

Şi-or rămâne puii mei 

Să îngrijeşti bine de ei 

Să înveţe să ciripească 

Aripioare să le crească’’ 

Iată! Observaţiile umoristului: 

Lăsând de-o parte familiarismul exagerat dintre păsări, îi spune tânărului că, Mierla nu poate ciripi, decât dacă ajunge vrabie. Şi-ntr-un alt rând, Cucul fiind un leneş, Mierla a greşit, lăsând puii în seama lui. Şi-n al treilea rând, Cucul e şi cam excroc, fiind autorul mai multor abandonuri.