CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Introspectie >  




Autor: Dumitru Ichim         Ediţia nr. 3229 din 03 noiembrie 2019        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - YOHO ȘI CERBUL DE FLĂCĂRI (POEME)

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IMNUL SOARELUI CĂTRE WAKA - TAGA  
 
Oamenii Muntelui,  
ai ultimului munte  
pe tobele lunii,  
ca fiii de tunet, cu palmele bat:  
''Iyahe nakoda, ehage nakoda,  
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,  
ehage nakoda....'',  
 
dar Omul Alb nu înțelege  
nici un grai de-al pădurii,  
decât limba-i de sârmă ghimpată  
rupând căprioarelor carnea.  
El nu a citit ''Cartea Zimbrului'',  
pe care Marea Câmpie ne-a scris-o,  
nici ''Cartea Vulturilor'',  
cum să rămâi de-a pururi tânăr,  
iubind.  
 
Tot el ne-a spus  
că oasele noastre-ar fi albe.  
De la Munții-cu-Șira-Spinării-de- Stâncă  
și până la Marea Câmpie,  
oasele noastre, albele...  
Bine-ai grăit, Omule Alb,  
fratele geamăn al morții!  
 
Nu pielea,  
ci tobele noastre sunt roșii,  
ca inima  
Atotputernicului Waka-Taga,  
ca flăcările  
iubirii din arderi de tot,  
ca buzele  
ce-au sorbit din săruturi rubinul  
și cântă  
ca duhurile roșii prin arțari:  
''I-ya-he na-ko-da, e-ha-ge na-ko-da,  
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,  
i- ya-he,e-ha-ge na-ko-da...''  
 
 
DOLIUL ALB  
 
Omul Alb ne-a vânat  
până când dintre noi  
au rămas  
doar munții și apele  
cu numele nostru.  
 
În loc de negru  
Muntele Yoho poartă pe vârf  
doliul alb pentru noi,  
iar despre numele  
Niagarei  
de ce întrebați ce înseamnă?  
 
''Mireasa nebună...''  
a-mbrâncit bolțile cerului  
și râde.  
E toată îmbrăcată în alb,  
culoarea de doliu,  
așa cum se poartă la noi  
de munte, de apă, de lună.  
 
 
TEEPEE  
 
...și trăgând din împrumutul de pipă  
l-am rugat  
să ne vorbească de teepee,  
iar el,  
zâmbind peste umărul meu,  
cuvântă sie însuși amar:  
 
''Niciodată să nu te încrezi  
în cuvintele Omului Alb...  
Mereu sălășluirea i-a fost  
în afara numelui său.  
 
Teepee  
sunt hărțile noastre în formă de con,  
din piele de urs, sau de zimbru.  
 
Fiecare lucru are un teepee  
pentru duh bântuind lăuntricul lui.  
În piatră  
e duhul de munte,  
în apă  
e duh ce-a zburat peste ape,  
de-aceea îl vezi după ploaie  
cum își rotește coada,  
păunul ce-și bea curcubeul.  
 
Iar noi?  
Toți - manito de teepee,  
ca melcii-n cochilia lor.  
Harta e numai o haină  
de primenit pentru școală  
izvorul apei de foc,  
la fel și  
ghețarii, muntele, marea...  
Noi locuim în nume,  
precum în inima îndrăgostiților  
duhul roșu al vinului.  
 
Niciodată să nu te încrezi  
în cel nenăscut în teepee.  
În afara cuvântului  
el își are sălașul,  
și-atât de departe de numele lui,  
că lacul și codrul și marea  
sunt scrise de el pe hârtie,  
hârtie uscată,vopsită și tare  
ca inima Omului Alb.  
 
 
PĂDURILE ALGONQUINILOR  
 
Numai ei vorbeau limba lor ,  
''Pădurile-de-Dincolo-de-Moarte-care-Râd''.  
 
Într-o toamnă  
au plecat spre ''Cascada-Calului-Alb''.  
Frunze de-arțar  
toată noaptea au plâns după ei,  
roșii  
ca sângele lor din coroana de pene,  
ca vocalele Pielor Roșii  
plecați într-o toamnă  
spre ''Cascada-Calului-Alb''.  
 
Din când în când Wapiti,  
regele cerbilor duși după ei,  
cel nevăzut de urmă omenească,  
se-ntoarce noaptea spre ''Lacul Pomenirii'' -  
părintele tuturor apelor  
cu nume de-al Pieilor Roșii:  
''Rubinele-Suspinului-de-Soare''.  
 
Numai ale lui  
sunt cărările spre ''Lacul-Pomenirii''  
și ale lunii.  
 
Pe frunte,  
împărăteștile-i coarne  
poartă rădăcinile  
''Pădurilor-de-Dincolo-de-Moarte-care-Râd''.  
 
Plecându-se cu-ngenuncherea mare,  
Wapiti bea din ele  
''Singurătatea-Rotundului-de-Lună'',  
apoi  
din cântecul lor,  
roșu  
ca flacăra din frunza de arțar.  
 
Dimineața  
fiecare copac răsfrângând un Wapiti -  
varsă din numele Pieilor Roșii  
frunze  
care-au sorbit din vinul pomeniților,  
plecați, cu drum cu tot,  
spre ''Cascada-Calului-Alb''.  
 
 
MUSKOKA  
 
Apele lui s-au oprit  
pentru ca pădurile de dincolo,  
prin oglinzile lui,  
să vină tot mai aproape  
de spaimele noastre.  
 
De ce ți-e frică de dorul din noi  
ce-adâncul ni-l cheamă  
mereu spre dincolo?  
 
Prin liniștea lui  
doar cu mocasini de condor  
se șoptește  
pentru că malul celălalt  
e mult mai înalt ca nașterea noastră.  
 
Vino în brațele mele  
că numai așa vei putea auzi  
cum înfloresc cireșii lui Muskoka,  
singura cină-a privighetorilor  
din pădurile de dincolo de somn.  
 
Nu-ți fie frică de dorul din noi  
cât încă sub brazi  
ni-i lotca răsturnată,  
cât timp lopețile ei  
fâlfâie-n foc rămasului bun  
vâlvătaie.  
 
Oare focul acesta  
nu-i inima lui Chippewa,  
''omul-cu-piele-de-cireș''?  
 
Pe urmele lui va trebui să plecăm  
spre malul celălalt.  
Tu nu știi că  
mestecenii cei mai frumoși  
sunt dincolo,  
îngăduiți spre veac  
doar răsfrângerilor noastre?  
Sub coaja lor  
sunt bătăile inimii mele,  
poemele încă nescrise....  
 
Ce dacă-i timpul lotca s-o adaug  
firescului val  
și somnului?  
 
Lotca e numai o punte  
de la o stea la altă părere,  
ca-n manuscrise de mesteacăn  
pe care mă grăbesc să le-mbrac  
pe malul pădurilor de somn  
ale aceluiași Muskoka.  
 
Nu uita,  
lasă lumina aprinsă  
până când soarele,  
la fereastră,  
va bate de trei ori  
semnul știut doar de noi.  
 
 
OCHIUL LUI KITCHI MANITO  
 
Genele spicului  
seamănă atât de mult  
cu genele mielului.  
Numai ele cunosc  
ochiul lui Kitchi Manito,  
duhul  
din fiecare lucru.  
Grinda seminței  
întotdeauna a fost  
temelia de piatră-a iubirii.  
 
Pretutindeni - privirea  
vistiernicului Kitchi Manito!  
Toate lucrurile  
sunt darurile ochiului  
ca jertfă adusă iubirii.  
 
...și iarăși  
întrebat a fost Yoho.  
''Spune-ne nouă Începător-de-Lumină:  
De unde-i izvodul iubirii?''  
Și Yoho tăcea.  
Răspunsu-le-a lor Kitchi Manito:  
''Din mâinile voastre,  
când una alteia-i dor.  
N-o căutați prin cuvinte,  
c-atât de aproape  
e pleava de bobul de grâu.  
Lăsați  
privirilor voastre vorbirea  
până veți fi ochiului cântec.  
 
Fericiți  
cei cu inima-n limpede grai  
c-adâncul lor pot ca să-l vadă  
cu-același ochi  
vârf nelumesc al Muntelui Yoho  
ce poartă pe umeri de-altar  
așteptările Mielului Alb.''  
 
UMĂRUL PĂRINTESC AL LUI YOHO  
''Și s-a suit în munte. Si era singur.''  
 
Din soare,  
numai atât ați putut să-nțelegeți?  
Doar umbra?  
 
În fiecare seară  
pe umăr lui Yoho-i adoarme  
durerea ca soare,  
unica stea alungată  
din părinteasca ogradă a nopții.  
 
Primul născut  
singurătăților lui...  
Toată averea de-acasă,  
umbra - ca ultimă haină  
i-a dăruit-o omului,  
veșmânt spre ființă,  
ca jertfa să-i fie deplină.  
 
''Tu,  
Kitchi Manito, prin firea culorii,  
au învățat-ai pre oameni  
să-i cânte lumina?''  
 
Luminătorul zilei  
suspină prin somn.  
Desigur visează că-i om.  
Fiii Soarelui  
îl biciuiesc a doua oară  
până la umărul părintesc  
al Răstignirii pe munte.  
 
Și era singur,  
fără de umbră în noapte.  
 
 
PRAGUL DE SUS AL LUI YOHO  
 
Sunt păsări de baltă  
și păsări de cer,  
dar nu de aripă grăiesc către voi  
ci de zborul înalt al pragului de sus,  
rotit de trei ori în piatra albă de ou,  
înainte să se nască aripa.  
 
Trageți perdelele  
afumatelor lămpi  
și ridicați-vă-n cântările voastre  
pe unde norii vă strigă pe nume,  
ca să-nțelegeți că pragului de sus  
chiar soarele capul și-l pleacă.  
Numai pragul de sus e chemare  
la Cina de Taină a Fiului Meu.  
 
E prag de păduri, dar nu e doar lemn,  
e prag ca de ape,  
dar nu e ascuns pe sub lotus,  
ci-n inima Taborului din rouă.  
Eu sunt ușa !,  
a zis Fiul Meu către voi,  
nu poartă,  
tot ce-ngrădirea și-ar dori mai mult.  
 
Nici țarcul, nici ceairul  
nu au pragul de sus,  
de-aceea-n  
poruncă nouă vi-l las să vă fie  
pân' la-nălțimea nourilor voștri,  
unde chiar soarele apusul și-l pleacă  
să intre-n cămara de nuntă.  
 
Eu și lumina suntem una,  
a zis Muntele,  
pentru că lumina nu poate fi roasă  
de molie, sau de rugina coclirii  
și nici jecmănită pe ulița voastră  
că pungă nu are și nici hambar să o-ncapă.  
Lumina începe măsura de Om  
de la cuiul bătut în pragul de sus,  
așa cum oul se citește  
de-a înaltu-n rotundul de cuib  
al Coroanei de Spini.  
 
PRE LIMBA LUI WAPTA  
 
Izvorul Alb  
a ajuns la noi pe pământ  
din cântecul înalt către Yoho.  
 
Fetele  
beau seara pe furiș  
din limpezimea lui  
și privind spre vârful lui Yoho  
își pun o dorință în gând.  
 
În limba lui Wapta  
și-al cornului de aur al lunii  
taina Izvorului Alb  
s-ar putea tălmăci  
''voal-de-mireasă-cântând''.  
 
Știu ele ce știu...  
 
Îndrăgostite  
beau seara pe furiș  
și privind spre Vârful-lui-Yoho  
zâmbesc între ele  
aceluiași dor.  
 
 
MUNTELE WAPITI  
 
Știu Yoho  
de ce apusul sângeră, pe la mijloc,  
din coasta Ta dreaptă...  
 
Fiii zimbrilor Te strigau:  
''Minune-ce-nspăimântă-n Frumos!''  
Nu Robson, nu Elbert,  
nici altfel de tărâțe aduse la Cină.  
 
Munte al munților noștri,  
Yoho,  
vârf și-nceput al minunii,  
iartă-ne Vinerea Mare,  
hlamida  
pe umerii Mirelui Sfânt!  
 
Aseară  
la prea curatul Tău iezer  
l-am văzut printre pini pe Wapiti,  
Regele Cerb,  
genunchii plecând și podoaba.  
 
Pe lacul Tău  
Te odihneai Mire și Yoho.  
În genunchi  
Wapiti, Regele Cerb,  
a sorbit  
din chipul zăpezilor Tale,  
lin băut-a vârfului Tău  
strălucirile plutitorului cântec,  
apoi,  
cu rădăcinile întoarse în coarne,  
vesele brațe întinse spre Tine,  
deschizând piatra ospățului de nuntă  
a intrat în Muntele Wapiti.  
--------------------  
Dumitru ICHIM  
Kitchener, Ontario  
1 noiembrie 2019  
Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - YOHO ȘI CERBUL DE FLĂCĂRI (POEME) / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3229, Anul IX, 03 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!