CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Frumusete >  




Autor: Dumitru Ichim         Ediţia nr. 2408 din 04 august 2017        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - KALOKAGATHEICE (POEZII)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ŞI CAISUL MI-ESTE RUDĂ  
 
Numai calul, sânge pur poate fi;  
dar al omului,  
cine oare l-ar şti?  
Prin ce taină ades  
se amestecă,  
să zicem,  
cu cel al pomului?  
Verbul de alb  
cântecul nunţii cutează.  
 
Bunica-mi spunea o poveste că...  
(Dar ce mai contează?)  
Nimeni nu ştie, ascunsu-mi-am zisul,  
de ce  
chiar până şi astăzi  
când luna înspumă caisul,  
tot sângele lui în al meu se răscoală  
să uit dăscălitul din şcoală,  
pe rafturi de rânduri în jos,  
şi-mi vine să scriu tot pe dos,  
nici o literă-n hamuri,  
de la dreapta la stânga de ramuri,  
şi mai presus  
măcar odată vocala-nflorindă  
cu scris invers, de jos până sus,  
până la norul ce-mi sporeşte floarea  
ca tremurul de ape în oglindă.  
 
 
CHENOZĂ PENTRU PUII DE RÂNDUNICĂ  
 
Drumul,  
spre unde lucrau prăşitorii,  
părea dincolo de zare -  
margini şi de cer şi de lume,  
pe unde toamna  
îşi scutura şi frunza şi cocorii.  
 
Era lung, că nici lungul  
nu ştia mai departe apusul s-alunge.  
Numai pe acolo se putea ajunge  
la Podul Înalt  
pe unde se trecea pe tărâmul  
celălalt.  
Jos,  
în străfund,  
credeam că se ascund  
balaurii, că vrăjitoarea slută  
solomoneşte apa fierbând în ulcică:  
''Hai înapoi, hai acasă bunică!''  
''Nu-ţi fie frică'',  
mă mângâia bătrâna zicând:  
''că Maica Domnului ne-ajută!''  
 
Se numea şipotul La-Niţă,  
unde luam răcoarea în ulcior  
şi chiar în mijlocul pierdut în răzor  
era o troiţă  
înfiptă-n răscruce.  
Acolo plângea Maica Domnului  
cu Doamne-Doamne pe cruce.  
Trandafirii sălbatici cadelniţau  
din floarea-nroşită-n apus  
din vecernii,  
iar gladiolele cu ochii în sus  
cântau în genunchi ca la denii.  
''Fă semnul crucii'', aud şi acum pe bunica  
şi mă-nvăţa ce să zic, dar în şoaptă.  
Eu îi arătam unde şi-a făcut schitul  
rândunica,  
exact sub streaşina de icoană.  
Doamne-Doamne  
îşi aplecase capul în jos  
mai mult, spre partea dreaptă,  
să nu-i rănească rândunicii  
puii din cuib  
cu spinii din coroană.  
 
 
PARIUL CU PASCAL  
 
Am aşteptat petalele de mac  
minunea să şi-o scuture,  
să mă transformi în fluture,  
dar am ajuns cu mult mai rău,  
neschimbat,  
nici măcar în gândac,  
ci tot omidă, tot vierme.  
 
''N-ai înţeles scrisul Lui, crudul;  
nu-n floare, ci-n frunză  
meşteşugită-i taina ce ştie s-ascunză  
subţirele zbor peste moarte'',  
îmi zise-n ghicit esoteric  
dudul.  
O poţi învăţa ca din carte,  
amar cucutean  
de ştii cum să-l rozi  
celor trei nopţi de-ntuneric.  
Apoi - poarta de crisalidă !  
Un altfel de timp te înfaşă.  
Mugur ascuns pentru aripi  
e în gogoaşă.''  
''Dar cine va veni ca să-mi deschidă?  
Mi-e frică de frunză, miroase a toamnă!  
Dacă scrisul ei  
ca şi cel din ceaslovul de tei,  
se citeşte altcum,  
cine-mi grăieşte ce-nsamnă?  
Că una e buchea din spic  
cu moartea pre moarte călcând,  
iar alta pentru vierme  
ca să se facă flutur.  
Şi-atunci în ce mă scutur  
de fire? În comând?  
Tu crezi că e totuna?  
Dar dacă firului de borangic  
cu care voi să-mi cos urcuşul  
( trei nopţi n-ar fi prea mult ca să le rod)  
să zicem luna  
că din greşeală-ar fi uitat  
să-i facă nod?  
 
 
RECITIND PE CREANGĂ  
 
E altfel povestea...  
Afurisitul de spân  
nu în fântână m-a prins cu capacul,  
ci, printre noi copiii, cu faţă  
de iască,  
viclean mi-a dat povaţă,  
ca nimeni să nu mă găsească  
să mă ascund în primul bătrân.  
 
Bătrânul  
cu mintea o ducea cam greu  
că-adesea îi făcea feste  
şi o ţinea de bună că nu e poveste  
şi credea cum spânul  
l-a convins că sunt eu.  
 
Aşa este basmul cu spânul harap  
ce prinse-un copil  
în trup hodorog.  
Degeaba îl rog.  
Din casa pustie nu pot ca să scap.  
Mă strigă copiii pe-afară...  
 
In fiecare seară  
după tipicul: „'Ce oră e?''  
moşul începe să sforăie,  
iar eu când singur rămân  
mă caţăr în vis  
către geamul deschis  
(Cât de frumos miroase din nou  
fânul!)  
şi când sunt aproape să sar,  
cucuveaua-şi trezeşte stăpânul.  
(Ţipătul ei parcă muşcă.)  
Iarăşi m-a prins şi mă bagă în cuşcă,  
întorcând la perete bătrânul.  
Era doar o clipă şi-aşi fi putut să scap  
din trupul lui în cel ce-i al meu.  
Şi atât!  
 
***  
 
„Dormi, puiul meu!''  
parcă aud pe mama  
cu vocea ei,  
parcă din alte toamne  
cuvintele-i căzând atât de dulci:  
''Iar ai uitat 'nainte să te culci  
ca să te rogi lui Doamne-Doamne.  
Şi ai visat urât.''  
 
 
CURTEA DE ARGEŞ  
 
Şoapte să fur? Le  
aud, dar mi-e frică -  
rostirea în hău le aruncă.  
Oare-s cântare, oare nu-s caină  
răsucitele turle  
cu capul întors către taină?  
 
Inchină-te şi lasă tăcerii  
nespusul de cer  
aşa cum îl deapănă zidul.  
Ce s-a-ntâmplat în noaptea-nvierii?  
Nu întrebaţi, n-o să vă spună ghidul.  
 
Era cum de Paşte se face-nconjorul.  
Convoiului de îngeri le încheia soborul  
Manole cu Ana  
cu transparente aripi de lună.  
''Sunt ei, strigară turlele,  
Manole cu Ana-mpreună!''  
Uitând că din mortar sunt mistrite  
vraja le-a prins meşterite,  
zbor împietrind minunii fără glas  
firidă cu firidă  
aşa cum până astăzi  
privirea peste umăr le-a rămas.  
 
Dar ghidul,sub blestem, n-o să vă spună  
nimic din binecuvântata vină,  
uitată prea ades, că  
aşa e şi năravul sfânt de frescă  
de a sorbi cu buze arse  
sfiala din lumină.  
Precum şi ele au rămas întoarse  
atât de feciorelnic spre un etern sărut,  
cum doar psaltirionul să-l cânte-ar fi ştiut.  
 
 
ÎNFLORITUL VIŞIN DESENAT CU CĂRBUNE  
 
Păreri dacă-au fost,  
zi şi nu le  
mai spune a doua oară.  
 
Vişinule,  
era atâta alb  
de se-auzea lunarul albului crud  
pe ramul tău spre floare şi aripă.  
Şi astăzi parcă-aud  
(mai ştii răscrucea de-o clipă?)  
când îngerul peste cer ţi-a strigat  
din lut şi primăvară:  
Deschide-ţi crengile şi zboară!  
 
Vişinule,  
păreri dacă-au fost  
zi şi nu le  
destaină tot spusul  
când la pândă de nor  
se-ascunde  
şi torsul şi fusul.  
 
...eram pe partea înaltă,  
cealaltă  
a vremii,  
când visam fără aripi că zbor  
peste ape - lumină...  
Şi totuşi te-ntreb:  
Nu cumva n-ai plecat  
crezându-te geamăn  
cu îngerul meu păzitor  
crescuţi în aceeaşi grădină?  
 
Dar ce rost, dar ce rost...?  
Odihnească-mă ierii!  
Nici măcar părerea părerii  
nu-mi vine să cred că i-am fost.  
----------------------  
Dumitru ICHIM  
Kitchener,Ontario  
4 august 2017  
Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - KALOKAGATHEICE (POEZII) / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2408, Anul VII, 04 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!