CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Spiritual >  





Dorina STOICA - ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ  
 
Pantofii și uniformele refuzau să crească  
odată cu noi.  
După întâi septembrie, dimineață  
strângeam cu teamă în căușul palmelor  
lista cu rechizitele școlare.  
Mama avea ochii plânși, iar tata  
trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”  
 
Sora cea mare primea an de an uniformă,  
ghiozdan și o pereche de pantofi noi.  
Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,  
îi învăța să pășească.  
 
După ce începeam școala  
visam noaptea că sunt singură la părinți  
și am în ghiozdan  
sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.  
 
Am trecut prin școală mezină,  
purtând tot ce rămânea de la surorile mai mari.  
Acum, când mama a rămas și ea mică,  
tot mie mi-au lăsat-o  
între poarta casei și nucul cel mare,  
să o duc de mână până la capătul drumului,  
așa cum mă ducea ea la școală  
în fiecare toamnă.  
 
 
ARITMII  
 
Hipertensivă inima,  
iapă nărăvașă bate  
ca un clopot de mănăstire.  
Pe un peron de gară  
aștept un tren inter-regio  
să mă ducă spre al nouălea cer.  
Cocoțată în vârful arborelui genealogic  
privesc viitorul  
printr-o gaură de covrig.  
 
 
DINCOLO DE APARENȚE  
 
amestecând adesori pământul cu cerul  
stie să privească în sus.  
umple cu lumină goluri din inimi,  
poartă universul pe umeri  
ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară,  
are ochii umezi, blând melancolici,  
sufletul ascunzătoare de fluturi și flori,  
raiul patimilor pe drumul Golgotei.  
nu simte greutatea Crucii ci doar  
sete și-o foame cumplită de iubire.  
cuvintele au roit în inima sa  
după o perdea țesută din licurici.  
clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii.  
cu sufletul fărâmițat în bobițe de mătănii  
 
 
ÎȚI MULTUMESC DOAMNE  
 
Îţi mulțumesc azi că sunt pentru ziua de mâine.  
Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine.  
Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,  
pentru fructe, păsări, flori,  
pentru soarele care răsare în zori,  
pentru cerul cu licăr de stele,  
pentru toate zilele vieţii mele,  
pentru firul de apă izvorât din fântână,  
pentru harul ce mi poart a mea mână  
pe arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,  
pentru versul ce curge din mine spre cer.  
Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer.  
Mulţumesc pentru haina pe care o port,  
pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.  
Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele  
pentru toate încercările vieţii mele.  
Mulţumesc pentru Pruncul Iisus  
ce din Fecioara Maria în iesle se naşte,  
că Te ai răstignit pentru noi şi ai Înviat  
în noaptea de Paşte.  
Am atâtea lucruri pentru care să ţi mulţumesc  
că n ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc!  
 
 
PÂINEA SEAMĂNĂ CU ANUȘCA  
 
Mama spală rufele la mână.  
mâinile sunt crăpate de la leșie.  
De câțiva ani plouă cu găleata dacă e vară,  
ninge dacă e iarnă,  
taman când le întinde pe sârmă.  
Vecinii cred că vina o poartă poza  
pe spatele căreia scria cu litere de tipar,  
ANUȘCA,  
găsită acum doi ani în buzunarul de  
la pantalonii lui.  
„nu mai spăla atâtea cerșafuri  
că s-au înzăpezit toate drumurile.  
Nu vezi că ai întins iarna în toată Moldova  
și peste Prut?” strigă toți la ea.  
Se lasă înserarea peste foame.  
E ziua de lichidare.  
Tata nu mai vine.  
„Spuneti-va rugaciunea de seara și  
mergeți la culcare, în seara asta  
nu avem pâine.”  
Adorm cu spatele la Dumnezeu.  
Foamea stă trează.  
Lacrimile au gust de pâine.  
În vis nu mai ninge.  
S-au deschis larg porțile cerului.  
Tata coboară din camion.  
Strânge în brațe o pâine alba.  
Pâinea seamăna cu anușca.  
 
Am împlinit cinci ani.  
Nu vreau să vorbesc.  
Dacă aș vorbi oamenii ar înțelege  
ca sunt cu mult mai înțeleaptă  
decât înțelepții lumii.  
 
 
DIMINEAȚA  
 
mă simt ca un tren întârziat, toate visele au început  
să doară. îmbrăcată cu-un lan întreg de maci  
duc găleata cu gunoi, ca pe-o geantă de firmă.  
beau o cafea oribilă și ascult știrile:  
“au murit câteva zeci de oameni în ultimele 24 ore,  
din cauză că nu le-a zâmbit nimeni.”  
alerg spre serviciu ca un gândac prin bucătărie.  
să ajung, schimb două tramvaie și două autobuze.  
oamenii mă văd mica și cocoșată.  
doar eu știu că de vină sunt aripile  
strânse la spate cu elastic.  
sună telefonul mobil. răspund.  
moartea șoptește: „alo, ți-ai uitat acasă rujul de buze!”  
 
 
TREBUIE SĂ STAU MEREU CU OCHII PE EA  
 
bate vântul dinspre cimitir înspre grădina publică  
mâinile pătate și moi de la coate în jos tremură  
mănâncă foarte puțin  
leagănă foamea ca pe o păpușă  
trebuie să stau mereu cu ochii pe ea  
mi-am luat în serios rolul de mamă și ea pe cel de fică  
are mereu gura plină de cuvinte  
le aduna cu limba înainte de a vorbi le ordonează  
în ochiul cu degenerscență maculară  
se pietrifică o lacrimă  
poartă peste capotul din stambă trecutul  
în fiecare noapte puse la presat între cer  
și iarbă ea și luna  
stăm pe băncuță lângă tufele de regina nopții  
la piciorele noastre teama se gudură  
de la un timp nu mai vrea să intre în casă  
aude peste tot trosnituri vede în oglinzi  
îngrămădite o mulțime de lucruri  
și oamenii care nu mai sunt  
 
e trecut de miezul nopții  
undeva în beznă cântă o cucuvea  
mi-e somn  
câteva stele îmi gâdilă fruntea  
as vrea să mă schimb de ziua de ieri  
mama e din ce în ce mai mică  
mi-e teama că în noaptea asta  
o voi naște aici în iarbă  
 
 
„LOVE YOU”  
 
noapte de noapte umblu prin casă  
îmi caut moartea,  
tu cauți tărie.  
ne lovim unul de altul, unul pe altul  
suntem fragili, ne  
spargem în mii de cioburi.  
în zori le adunăm de pe jos.  
recompuși începem o altă zi.  
nu mai suntem cei de ieri, din noi  
lipsesc o mulțime de bucățele.  
fiecare ghemuit în trupul său,  
cu sufletul mânjit de tristețe  
bem cafeaua amară din ceștile  
pe care scrie “love you”.  
a mea pe jumătate plină,  
a ta pe jumătate goală.  
peste pustiul singurătății în doi  
îmbrăcăm zdrențele murdare ale lumii  
și împingem viața înainte.  
----------------------------------  
STOICA, Dorina, (Bârlad), născută la 14 martie 1952 în comuna Răchitoasa – Bacău. Tehnician automatizari, operator PC.  
- Debut în revista Liceului Ghe. Roșca Codreanu „Debuturi şi tradiții", 1970.  
- Debut editorial în 2008 „De la poezie la rugăciune" (poezie religioasă), Editura „Sfera”, Bârlad, reeditată și adăugită în 2010  
- „Daruri", (poezie religioasă), editura „Cronedit”, Iași, 2009  
- „Raiul în care am fost" (proză scurtă, povestiri), editura „Sfera” Bârlad, 2011  
- „Izvorul îndepartat" (povestiri cu tâlc în versuri), editura „Pim”, Iași, 2011  
- „Bietul om sub vremi", (roman memorialistic), editura „Pim”, Iași, 2012  
- „De Florii in Țara lui Iisus"(jurnal de călătorie), editura „Sfera”, Bârlad, 2013  
- „Când nu Te iubeam” (antologie de autor - poezie religioasă), editura „Pim”, Iași, 2014  
- „Ochiul curat” (poezie), editura „Pim”, Iași, 2015 (grafică Mihai Catrună)  
- „Pâinea lui Bragi”, Edituara „Paralela 45”, Pitești, 2016 (colecția „Qpoem”, nr. 19)  
- „Lumina din cuvinte”, (note de lectură și articole), editura „CorgalPress”, Bacău, 2017  
.  
Prezentă în: 16 antologii de poezie și proză contemporană, numeroase cărți tematice cu eseuri și articole. A scris prefațe la câteva cărți de poezie ale unor debutanți. Publică în revistele: „Poezia” de la Iași, „Convorbiri literare”, „Literatura de azi”, „Fereastra”, „Hyperion”, „Ziarul Lumina”, „Revista Argeș”, „Vatra Veche”, „Plumb”, „Bucureștiul literar și artistic” și multe altele.  
 
Despre cărțile sale au scris: Alexandru Cistelecan, Imedia Chinția, Cornel Galben Simion, Eugenia Țarălungă, Angela Nache Mamier, Marius Chelaru, Emilian Marcu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Constantin Lupeanu, Petruș Andrei, Simion Bogdănescu, Gruia Novac, Ioan Vasiu, Livia Ciupercă, Cezarina Adamescu, Cristina Ștefan, Mariana Gurza și mulți alții.  
 
Premii și diplome de excelentă pentru activitatea literară.  
 
Membră a USELR, „Academia Bârladeană”, Activează în cenacurilor interactive on-line „Qpoem” (2015) al Editurii „Paralela 45”, „Cenaclul la distanță” al scriitorului Ion N. Oprea, Cenaclul „Mihai Eminescu” și cenaclul „Alexandru Vlahuță”, Bârlad.  
(George ROCA, Rexlibris Media Group, 7 martie 2018)  
Referinţă Bibliografică:
Dorina STOICA - ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME) / Dorina Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2623, Anul VIII, 07 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Stoica
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!