Zbor...
La „ochii minții” nu găsești hotare,
nu-s nici opreliști ca să stea în cale...
Un gând, sau o dorință arzătoare
se-ndreaptă-n destinaţii ideale.
Dar cine să oprească-nchipuirea
acelor scopuri dulci și fericite ?!
Nu poți nici să împiedici amăgirea
acelor care sunt profund greșite !
Cu „ochii minții” vezi cele dorite
și nu ai vrea să te abați din drum,
dar dacă-ncerci păreri învălmășite
descoperi nebunia vreunui „fum”.
Poți să pornești ușor spre multe visuri,
dacă Speranța îți este fidelă
ai să găsești atâtea paradisuri
închise-ntr-o anume citadelă.
Dar „ochii minții” pot privi departe
lăsând în urmă lumea trecătoare
gonind înspre iluzii mai aparte
și căutând tot ce-ar avea valoare .
Or gândul zboară fără „bariere”,
pătrunde-n locuri noi, necunoscute
și-ntr-o secundă, fără-ntârziere,
te poartă către taine desfăcute !
Prin „ochii minții” doruri călătoare
se avântă liber, fără părtinire...
Un curios și-ar pune o-ntrebare:
Câte-or rămâne vii în amintire ?!
De Dorel Dănoiu
