Poveste...
Frânturi de vis s-aleargă-n minte
şi-ncheagă o poveste din trecut...
Răsare-ntr-o aducere aminte
modalitatea cum ne-am cunoscut.
Cânta orchestra melodii la modă,
plutea o întrebare în balans...
Privirea parcă-ți înălța o odă
și mă-ndemna să te invit la dans.
În pași ușori, pe ritmul de tangou
uniți acum într-o îmbrățișare,
ajunge-n suflet iată, ceva nou
și văd c-a răsărit o mândră floare !
Dar ce „chimie”-n paralel se-ntâmplă
când simți fiori ce invadează minte ?
Fără să vrei, e tâmplă lângă tâmplă
și-un gând aleargă-n inimă fierbinte.
Din vorbă-n vorbă ne-am dat întâlnire
și frumusețea jocului din noi,
a ars spre acea clipă în unire
și devenit-am „unul” aflat „în doi” !
Ce poți să spui când viața te așteaptă
cu bucurii, sau încercări banale.
Urcat-am azi, pe o sublimă treaptă
și vom vedea ce ne-o mai sta în cale.
Frânturi de vis s-au așezat cuminte
la rând și-au mers la braț, de multă vreme,
iar Cineva ne-a îndemnat nainte...
Cu Tine, Doamne, n-avem a ne teme !
De Dorel Dănoiu
