O iluzie...
Prevăd că mâine-ai să mă cerți
pentru ceva ce n-am făcut
și zău, nu asta aș fi vrut,
să-mi spui c-o să mă ierți...
Te-ai zbuciumat, te-ai supărat
de-o presupusă faptă,
când la ureche șoaptă
în van te-a tulburat.
Iar Diavolul cel șarlatan
te-o fi orbit o clipă
şi ai primit în pripă
un vis care-i viclean.
Iluzia azi te-a purtat
doar spre păreri greșite,
iar izbucniri pripite
tare m-au întristat.
Și iată, aș fi vrut să-ți spun
acum o vorbă clară:
Urechile-ți „spălară”
balonul de săpun !
Nu ai motiv să te gândești
că aș trăda vreodată.
Nu sta îngândurată
de bârfe sau povești.
Pot ochii ca îți să privesc
tăcut, cum lăcrimează ?!
Trimit din suflet rază
să te înveselesc.
Păstrează gândul cel curat
în mintea ta senină...
Poți arunca vreo vină,
pe ce nu s-a-ntâmplat ?!...
de Dorel Dănoiu
