La ceas de revedere...
( Dlui Georgică Barbu )
Ne-am revăzut și ne-am adus aminte
de întâmplări ce-au fost odinioară...
Atâtea amintiri din cele sfinte
rămase-n suflet, fiindcă timpul zboară.
Emoțiile privind vremea trecută
apar iată și astăzi, mă încearcă
plăcerea care încă-i nepierdută
prin vorbele rostite se descarcă.
De-atâtea ori am retrăit prin gânduri
momente ce-au trecut prin valul vieții
ce ne-a-ncântat, ca în prea multe rânduri
cu șotiile din anii tinereții.
Aduc iar în prezent o veselie
-și cred că nu ar fi întâia oară-
când prietenia pusă temelie
fiind cântată adesea la chitară.
Era liniștea spartă-n poienița
cu meri sălbatici, de la „Păduraru”
când povesteai pe strune de „domnița”
ce învăța-n iubire „abecedarul” !
Momente petrecute la cabană
cu iodlere ce răsunau pe vale
iar veselia fiind suverană
pe clipele cu soare, estivale.
Umezii ochi din ceasul revederii
trădează trăinicia-n prietenie,
când noi suntem de-acu' în pragul serii
și Dumnezeu va ști ce-o să mai fie !
De Dorel Dănoiu
