Posibilă gară
Zefirul gândului mângâie
lucirile arzând de dor,
cu gânduri care încă suie
în pas domol spre viitor.
Clipe uitate-au să revină
la revedere-ntâmplătoare.
Ursita o să intervină ?!
Ar fi răspuns la întrebare ...
Chipu-ți răsare într-un halou
veghind cu o lumină lină.
De vină e dor, având ecou
lăsat în privirea senină.
O fire era adormită
și chemare-n suflet adună
nesațul de a ta ispită,
iar dragostei pune cunună.
Mersul banal, cu pașii vioi
duce aspirații înainte
când braț, la braț, am vrea mai apoi
ca suflete să se alinte.
Viața-și urmează un curs al ei
cu gări așezate în vreme...
Posibil ca drum să îți reiei,
când dai un răspuns la dileme.
Cărări transformate-n Destine
oferă-ncercări ce-nvață...
Alese pot fi de oricine,
depinde de ce vrei în viață.
de Dorel Dănoiu
