Anotimp...
Vâltori de fulgi se-nchin Măriei Sale...
Sunt îmbrăcate-n purele veșminte
și-nalță-n adieri de gheață osanale,
care te lasă fără de cuvinte.
Crăiasa Albă a coborât din nori
cu-ntreg alai de stele cristaline
și a pictat de seara până-n zori
câmpuri și munți cu frumuseți depline.
E la vedere o-ntreagă împărăție,
iar oști de țurțuri stau aliniate
să dea onorul Iernii-n ospeție...
Trompete din argint executate.
E vremea pe când Viscolul și Gerul
vor adormi pe patul alb natură
și să înghețe clipa, efemerul...
Un timp care s-a pus într-o armură.
Becuri, ghirlandele multicolore
sunt agățate aproape în tot locul...
Pe Moș Crăciun cine să îl ignore ?!
Cristale fine-și fac în aer jocul.
Răsună-n uși colindele străbune !
Vin pregătiri de sărbători creștine
și veselie multă să se adune,
că Steaua sus răsare... Domnul vine !
E anotimpul nopților geroase,
când vine noul început de an
și-n datinile noastre prea frumoase,
primim Mântuitor Nazarinean !
De Dorel Dănoiu
