CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorisire >  





Aduceri aminte
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aduceri aminte... 
  
Sunt atâtea momente, amuzante în felul lor, de care îți aduci aminte cu plăcere iar la timpul respectiv au marcat un mod de viață... 
  
Nea Ionică mai dădea câte un pahar pe gât, nu prea des. Nu făcea rău nimănui, era tipul acela pașnic,mucalit căruia îi plăceau glumele, bancurile și veselia. Privirea de om hâtru, pus pe șotii dădea de multe ori impresia că totuși, comportarea lui mascată sub un zâmbet, te provoca să gândești înainte de ai răspunde. Putea să recite din Eminescu o serie întreagă de strofe ale Luceafărului, sau din Împărat și Proletar și întreba glumeț, dacă le știi. Cunoștea destule lucruri mai serioase pe care le discuta cu prietenii, când mai rămânea la un „pahar de vorbă”. Era seară și se apropia de unsprezece noaptea când se îndrepta spre casă. S-a întâlnit cu vreo doi cunoscuți care l-au întrebat de ce a întârziat atât de mult, că ce-i va zice nevasta. „- Ehei, trebuie să întârzii să se răcească apa, că mi-a zis că dacă mai vin mirosind a tărie acasă, mă opărește ! Nu trebuie să mă păzesc, să-mi iau măsuri de prevedere ?! Așa că de aceea stau mai mult la „una mică”, să fiu sigur că atunci când ajung, e rece”. 
  
Fusese monitor de schi și practicase ciclismul, apoi, lucrând și ca geamgiu. De multe ori era chemat pe pârtie, în sezon, ca arbitru la concursurile de iarnă. Povestea cum putea să i se „tragă” de la asta. Era gata să rămână fără serviciu la o „scoatere” din producție pentru care se primise notă oficială. Așa pățise și atunci. Plecase cu știrea șefului direct, numai că acum șeful cel mare avusese nevoie de ceva în interes personal și nu îl găsise. Furios, dăduse ordin să se prezinte la el după ce vine iar la lucru. Trecuse doar două zile și nervii nu i se domoliseră încă. Mândria lui de șef trebuia să se impună. Zis și făcut. Omul venise, intrase în birou și aștepta să audă cam ce i se va zice, de ce fusese chemat. „Nu trebuia să pleci fără aprobarea mea ! De mâine să-ți cauți de lucru și nici zilele lipsă nu ți se vor plăti !” Tonul răstit cu care i se adresase i s-a părut că nu era la locul lui. Era ciudat comportamentul acestuia pentru că și în alte dăți plecase și nu se întâmplase nimic, totul fusese în regulă. Cu privirea în pământ a spus că solicitarea a fost oficială și nu credea că greșise. „Nimic ! Să îți cauți de muncă, ai înțeles ?! Și ieși afară !” Omul a oftat și a zis mormăind: „ Bine, să trăiți șefu', să vă dea Dumnezeu sănătate, toate cele bune, apoi, cu o voce mai joasă ... vată în nas și pantofi noi în picioare !” Se întoarse repede plecând în grabă și închizând ușa în urma lui își lăsase superiorul să răsfoiască niște hârtii. „Ce a vrut să spună ?!” Întrebarea era pentru femeia care adusese niște hârtii la semnat și căreia zâmbetul i se stinse rapid de pe față. „Ăsta mi-a urat de ducă ?!” Se lăsase moale pe scaun, cu o față palidă, dând ordin să fie chemat înapoi. Degeaba, că nea Ionică plecase destul de iute și nu a mai putut fi găsit. Întâmplarea a rămas de pomină cu toate că dându-și seama apoi de greșală, șeful trimisese pe cineva să-l anunțe să revină la slujbă. „Scoaterea” lui din producție fusese legală și nu avea nevoie de vre-un conflict cu forurile superioare de partid. 
  
Vorba se dusese, iar comentariile stârneau zâmbete. Îl știiau hâtru pus pe glume, cinstit, muncitor și i se răspândise faima de la această glumă. Așa se întâmplase și de data asta. Zăbovise mai mult la un pahar și se cam apropiase de miezul nopții. Pașii se împleticeau, iar mersul devenise destul de nesigur. Îi apăru în cale un cunoscut, care știind gluma cu apa spusese: „Apa s-a răcit, sau mai întârzii ?!... „Nu mă grăbesc !”La un moment dat simțise că e pe cale de a-și pierde echilibrul și începu să zică mai apăsat: „Uniți-vă, uniți-vă odată, lua-v-ar Aghiuță !” Oare se certa pe sine, sau era o încurajare de a merge înainte, fără a se mai clatina ... „Uniți-vă !” Vorbise totuși destul de tare. Deodată se trezi luat de subsuoară și condus de doi „băieți” în uniformă, peste drum. Trecuse destul de aproape de sediul Miliției și cei care erau de serviciu se aflau afară, la o țigară. 
  
L-au auzit și l-au „săltat”. Odată ajuns înăuntru, a fost luat la întrebări. „Bine măi omule, ai ceva împotriva partidului, de ce strigi așa, cine și de ce să se unească, împotriva cui ?!” Se știa că orice aluzie exprimată despre regim era considerată ca fiind împotriva poporului, pedepsindu-se destul de aspru și fără să-și dea seama își riscase libertatea. Îl cunoșteau, dar văzându-l puțin amețit au vrut să îi dea o lecție, ridicând tonul către el. „De ce strigi așa, ai ceva de spus ?” În loc de tovarășe, li s-a adresat cu „domnilor”, formulă nu prea agreată de comuniști decât în intimitate ceea ce le zgândărea orgoliul de „oameni aparte ”. „Domnilor, nu mă acuzați degeaba. Strig și eu să se „unească” vinul, coniacul și berea pe care le-am băut, ca odată „unite” să pot ajunge acasă, dar nu mă prea grăbesc fiindcă trebuie să se răcească apa... puteți să mă ajutați cu ceva ?!” . S-au privit mirați și totodată uimiți de replică. Toți știau de gluma cu „apa”, devenită foarte cunoscută. Apoi izbucniseră în râs. Nu aveau de ce să se teamă și nici ce să-i facă, omul a spus un adevăr și se uita întrebător la ei. I-au dat drumul cu indicația de a ajunge „rapid” la domiciliu pe drumul cel mai „scurt” și se uitau zâmbind în urma lui, comentând cu o vorbă veselă mersul mai puțin clătinat și fără o privire întoarsă înapoi. Teama fusese ca un duș rece, iar omul se bucura că scăpase de necaz, dar și acest lucru a fost consemnat în rândul oamenilor care de multe ori glumeau strigând: „- Uniți-vă !” urmând hohote de râs, însoțite de priviri furișate ... Momente rămase în memoria oamenilor de care ne mai aducem aminte, câteodată... 
  
de Dorel Dănoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
Aduceri aminte / Dorel Dănoiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3120, Anul IX, 17 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorel Dănoiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!