La braț cu Bendis...
Pe poteca din pădure
simți mirosul de rășină ...
Gânduri vin ca să te fure
prin a Domnului grădină.
Vin idei, te înconjoară,
se răsfrâng oglinzi în minte.
Un ecou te înfioară
și te-mpinge înainte.
Pași alene pe-o cărare
se opresc făcând popas
și nu este de mirare
când tot codrul prinde glas.
Printre brazi o adiere
provoacă pe multe tonuri
un concert, dat cu plăcere
de un cor format din conuri.
Veverițe în hârjoană
vesele, neastâmpărate,
par cuprinse de o goană,
sar din creangă-n creangă, toate.
Un rai verde te încântă.
Ciripit de păsărele
înspre nalturi se avântă
cu acorduri-acuarele.
Iar în tainica plimbare
Brazii sunt străjerii muți.
Se cern gânduri de uitare,
aventuri și ani trecuți...
Asculți sufletul pădurii,
când șoptește cu iubire.
Dumnezeu, stăpân naturii
te-afundă-n fericire ...
de Dorel Dănoiu
