Tărâm de vis
Când întâmplarea vrea să-și facă treaba
orânduiește ore potrivite.
Să te opui, aș crede că-i degeaba,
nu ești stăpân pe clipele ivite.
Promise lumi apar în faptul serii
atrăgătoare, pe cărări aparte.
Ținut vrăjit sub cerul mângâierii
ne cheamă cu ispita-i mai departe.
Iar gândul zboară-n voie, la iuțeală
și ne zâmbește-n chip așa, șăgalnic,
purtând pe aripa-i, fără stânjeneală,
atâtea doruri care vin năvalnic.
Mă faci să cred că aș avea vreo vină
când poate e ecoul întâmplării,
dar dragostea-i o rază de lumină
ce strălucește-n depărtarea zării.
Tărâmul găzduiește o trăire
care se-nalță ca o stea în noapte.
În vis aprins de farmec, peste fire,
se împlinesc dorințele prin fapte.
Atâtea căi din vremile trecute
ne-ndreaptă către-o țară a iubirii,
ducând experiențele avute
într-un palat, acel al amintirii.
Tot mângâind pe strune de poveste
tărâmul și-a dezvăluit menirea:
E locul care-a fost odat' și este
acel ce dăruiește fericirea...
de Dorel Dănoiu
