Tăceri de flori
S-asculți tăcerea unor flori,
suspine ascunse-ntr-o petală,
când fluturii aleg culori
în dansul lor, spre o vestală.
Corole stau spre cer deschise
gingașe, ademenitoare,
primind iubirile promise
cu-aromele îmbătătoare.
Rămâne-n suflet, dar și-n gânduri
mirosul lor și frumusețe,
când farmecă-n atâtea rânduri
tăcerea plină de noblețe.
De vânt le leagănă în soare,
vin sentimente care-ncearcă
iubirea lor, o așteptare
cu visele plutind pe-o arcă.
Să nu faci flori vreodat' să plângă
cu gesturi care sunt barbare,
s-alături forța brută lângă
iubire sfântă și candoare.
Se ascunde-n vii tăceri de flori
lacrimi de sfinți, rouă din stele
și nebunii ce-atâtea ori
ți-au dat emoții bune, rele.
Taine de flori cu inimi pure,
suave, emanând parfumuri,
în colț de rai vin să te fure
lăsând deschise-atâtea drumuri ...
de Dorel Dănoiu
