Renaștere
Raze de soare vin să cadă
cu mângâieri care trezesc
pe ghiocei, de sub zăpadă
și primăvara o vestesc.
Natura iarăși se trezește
din amorțirea cea geroasă,
a Iernii ce ne părăsește
plângând cu lacrim-apătoasă.
Încet, încet , fire de iarbă
răsar timide-n verde crud,
iubiri de soare vor să soarbă,
când tril de păsărele-aud.
Iar mugurii apar pe ramuri
să-mbrace pomii, să dea viață.
Puhoi de gâze, zeci de neamuri
roiesc în calda dimineață.
Răsună multă veselie
prin munți, păduri sau în oraș.
Cârduri de oi în ospeție
vin ca să pască pe imaș.
Alei prin parc devin iar pline
cu-ndrăgostiții mână-n mână,
ce doruri vin ca să-și aline
în dup-amiezi de săptămână.
Atâta dor de trai renaște
în noi, ca Sfântă Înviere
încununată-n zi de Paște...
Speranța nici-odat' nu piere !
de Dorel Dănoiu
