IN MEMORIAM
(soţiei care a plecat într-o lume mai bună
la 30 04 2015) Numai Dumnezeu hotărăşte...
Un înger astăzi a plecat acasă
lăsând în urmă jale şi durere ...
De acuma cui crezi că-i mai pasă
să ne mângâie şi să ne răsfeţe ?!
Privirile mai caută doar urme
cu întâmplările din viaţa-i toată.
Ce amintiri voiesc ca să mai scurme,
să tulbure trăirea fără pată?
Durerea-nvăluie,iar pieptul geme
în chinul şi oftatul neîncetat.
De ce a trebuit ca EL să cheme
mult prea devreme suflet bun,curat
Glasul său cald venea cu alinarea
la oricare necaz,sau întristare,
cum pentru toţi îşi folosea răbdarea
ca un balsam pe rana care doare
Vezic-a plecat,e lipsă,că ţi-e dor,
cu neputinţa lupţi şi te doboară...
Doar lacrimi calde curg,încetişor
spălând prezenţa clipei prea amară
Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească
cu bunătate şi iubiri de mamă.
Tot aşteptând mereu să se ivească
zadarnic plângem îngerul din ramă
Rămâne lutul pus în lut cu strajă.
O amintire acum pe calea vieţii,
rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă.
De tot ce a fost Luceafăr dimineţii
O Doamne,tu le rânduieşti pe toate,
ne mângâi în durere cu uitare
lăsând speranţa că odată,poate,
ne-om reîntâlni şi avea-vom alinare...
de Dorel Dănoiu
