Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearşafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care muşcase atâţia ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-şi sugrume avalanşa de întrebări ce o copleşeau. 

-Cu ce am greşit? îi ţipa disperarea în urechi, ca o mitralieră, tocită de otrava glonţului sub care îşi pierdea virginitatea. Ţinea în mână cămaşa lui pe care-şi strivise pentru ultima oară îmbrăţişarea. Îi adulmeca parfumul şi de abia acum realiza o notă discordantă care îi molesta emoţia. Abia acum înţelesese că strângea cine ştie de când, la pieptul său, parfumul altei femei. 

- Cum de nu mi-am dat seama? N-am avut timp decât să-l iubesc! se învinuia ea pe nedrept, dintr-o lipsă de probe crasă. Nimic nu i se mai părea la fel. Ceaţa care-i adormise simţurile dispărea încetul cu încetul. 

-Unde am fost până acum? 

-Aici...aici...aici...îi răspundea ecoul din lacrimile care se porniseră tendenţioase, să sape hieroglife, pe sub pungile încercănate ale ochilor. Jeluia acum toate aşteptările, tot dorul acela care-i înfometa sufletul de el, scuzele sub care-şi chinuia plânsul să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simţea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins ştia că durerea ei săpase poteci şi-şi scrisese o poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. 

Se îndreptă spre ieşire, îşi luă geanta atârnată în cuier şi deschise uşa. Din prag o priveau amintirile, pe sub gene ascunse de comploturi mârşave. Nu mai avea încredere în nimeni! Fusese prizoniera propriei sale iubiri. Deasupra patului, îi zâmbea cu subânţeles fotografia cu el, când încă mai mirosea a ea. Şi-a pus pentru ultima dată aceeaşi întrebare: lacrima cărei iubiri am fost eu? şi apoi a trântit uşa, închizând pentru totdeauna amintirea unei iubiri în care trăise atâta timp, ca o umbră...