Eu te sculptam în infinite feluri
Și-n fiecare-aceeași îmi erai:
Regina câștigată în dueluri
Cu tot ce-mi rezerva un loc în Rai.
Și mi te-nchipuiam o nemurire,
Scânteie-aprinsă-n lut pulsând și gol
Ca tot ce însemnase-nchipuire
Prin gândurile-mi ce-ți dădeau ocol.
Mi te-am dorit cu zâmbetul pe buze
Și-o nemurire-n vremea ce va fi,
Iar ochii mei, atente călăuze,
Te ridicau spre stele, zi de zi.
Ei nu știau că-n visele-ți confuze
M-ai dăltuit ca faun printre muze.
