CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Creatie >  




Autor: Dana Maria Olteanu         Ediţia nr. 2502 din 06 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Dana Maria OLTEANU - POEMELE GÂNDULUI MEU CURAT

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎMI TOT VERIFIC PALMA  
ŞI ÎMI RENEG DESTINUL  
 
Ce tragic, ferm şi-adânc, linii mi-au fost trasate,  
Şi pe al lor sens unic, se scurge viaţa-n toate.  
 
Neîndurat stilou! Necazuri, griji şi spaime,  
Cu o cerneală grea, pe veci el le-a gravat,  
Spăl ca şi un nebun furios aceste palme,  
Unde eşti tu, Fortuna, că nu s-au curăţat!  
 
Mă zbat în asta lume, dreptate să îmi fac,  
Să-ncalc acest destin, să nu îi fac pe plac.  
Dar harta mea din palmă,  
A Cosmosului karma,  
Tot pe aceleaşi drumuri mă rătăceşte-ntruna,  
Până ce mă va face să îmi accept cununa.  
 
Urc palmele spre cer, şi rog c-aceste linii  
Să fie acum rescrise, să-nlature dar spinii,  
Şi strâng puternic pumnul, şi-nchid gura şi ochii.  
Călătoresc în mine, de suflet să-m-apropii.  
Şi sufletu-mi răspunde: tu linişte vei fi,  
De-ndat ce mintea-ţi tace…  
şi-atunci, tu o să ştii.  
 
 
A LUI DOAMNĂ, NEPĂSARE  
 
Pe drumul larg, bătut de soare  
Trecea caleasca, strălucitoare.  
Cu zgomot mult, cu tropot mare,  
Cu ale ei roţi scrâşnitoare.  
 
Pe perni mov moi, de catifea  
Ce straşnic se mai lăfăia  
Un domn, lângă domniţă sa.  
Zâmbea… căsca… privea în zare  
Lang-a lui doamnă, nepăsare.  
 
Venea şi câte-un cerşetor  
Cu ochi trişti, sfâşietori,  
La geam să-l roage mult şi tare,  
Don’şorul să-i dea ajutare.  
Un ban… sau orice de mâncare.  
 
Dar domnu-i parca-n altă stare,  
Prins de a lui grea visare.  
Nu nu, răspunse el agale,  
În a lui dulce nepăsare.  
Oftând, trecuse mai departe-n  
Caleaşca lui pe căi deşarte.  
 
Afară-i zi, sau noapte chiar,  
Stropii de ploaie-apar, dispar,  
Se cântă vesel, sau trece-alaiul funerar,  
Un obraz e stins, altu-i amar,  
Ce-i pasă lui, să-i pese oare?  
Binecuvântata, nepăsare.  
 
De-o trece o zi, trei, paişpe, două,  
De-o fi plină, sau lună nouă,  
Părinţii vii, sau prinşi în rama,  
Copii lăsaţi, neluaţi în seamă,  
Vulpi alergând, dormind pe umeri,  
Amor, ura, război şi temeri,  
Lumea e mică, lumea e mare,  
În a lui roză nepăsare.  
 
Răspunsuri simple, de-nţeles  
Domniţă cu drag i-a ales,  
Nu-i pare rău, nici bine-i pare,  
În a lui seacă, nepăsare.  
 
Ha ha ha! Râdea ea tare,  
A lui doamnă, nepăsare.  
 
 
MAREA  
 
Stau singură şi caut pe-al mării nisip fin,  
Scoici mici, mărgăritare, sub cerul cel senin.  
Şi sus privesc spre soare, şi pescăruş ascult,  
Când valuri înspre mine-ntre ele se asmut.  
Iar briza tot într-una şopteşte-al ei suspin,  
Când una şi iar una, poveşti vechi de alin…  
 
Pe stâncile-ascuţite apar, dispar, apar,  
Furios, iute şi straşnic, etern val după val.  
Spume izbesc războinic, vrând parcă să arate,  
Cine este stăpânu-n asta albă cetate.  
 
În zarea azurie vapoare mari cobor,  
În zare s-au pierdut atâţia ochi de dor…  
Acolo-n departare-i nedesluşit misterul,  
Acolo ceru-i marea, iar marea este cerul…  
 
 
CE DULCE ESTE VINUL !  
 
Catifelat sau aspru,  
Fructuos sau de-i picant,  
Bogat, intens, matur,  
Viu, nobil, elegant.  
 
Auriu ori rubiniu,  
Cu-aroma şi savoare,  
Încet şi lin te poartă,  
Spre lumi de dezmierdare.  
 
Roze, sau alb, sau roşu,  
Degrab’ vine suspinul,  
Ce dulce e ispita…  
Ce dulce este vinul!  
 
Poveşti? O mie are!  
Şopteşte, de-l asculţi.  
Cu prinţi, regi, vrăjitoare,  
Pe mări şi peste munţi.  
 
Ei şi-au pierdut averea,  
Inima şi destinul,  
Strigând: Ah, dar, ce dulce!  
Ce dulce este vinul!  
 
Tot şi nimic ţi-aduce,  
Licoare de fantasme,  
Şi dragoste şi faima,  
Şi adevăr, şi basme.  
 
In vino veritas!  
Spunea-nţelept, latinul.  
Ce gust, ce foc, ce vrajă!  
Ce dulce este vinul!  
 
Un strop! O-nghiţitură!  
De-ndat’ te-a transformat,  
În cine vrei să fii,  
Van Gogh, Verdi, Balzac.  
 
Se duce tinereţea,  
Se duce-amorul, chinul,  
Dar ducă-se, dar, toate!  
Ce dulce este vinul!  
 
 
ÎN AŞTEPTARE, SUB CLAR DE LUNĂ  
 
Ce tristă este luna,  
Când tu, să-ntârzii pari,  
În dulcea ei lumina,  
Parc-ai venit… dispari…  
 
Pe mica bancă verde,  
Sub salcia cu flori,  
Ea stă îngândurată  
Şi-aşteaptă în fiori.  
 
La micile-adieri,  
Ea tresărind întruna,  
Suspin-acum încet,  
Suspină ea şi lună.  
 
Ce degete nervoase!  
Ce mâini înfrigurate!  
Ochi mari privesc în zare,  
Ş-albastri şi-s departe…  
 
Ce lunga-i aşteptarea!  
Ce greu atârna timpul!  
Ce-ar da să vin-acuma,  
Mai repede, destinul.  
 
O mai iubeşte încă...?  
La fel ca prima oară...?  
Gând, chin şi întrebare,  
Apare iar şi iară…  
 
Oh, Doamne! El i-aici!  
Sărut! Chicot! Iubire…  
Sub luna Adam şi Eva,  
Pierduţi în nemurire…  
 
 
ODA FRUCTELOR  
(satiră)  
 
Căpşunele, piersicuţe,  
Cireşele, pepenaşi,  
Ananas şi corcoduşe,  
Afine şi struguraşi.  
 
Mure, caise şi kiwi,  
Pere moi şi portocale,  
Zmeură şi mere coapte,  
Pe masă dom’şoara are.  
 
Orice tânără domniţă, de se vrea slăbuţa tare,  
Ronţăie cu poftă fructe toată ziulica mare...  
 
Fiindcă ştie de la mama:  
„Fructul? E medicament!  
Nici măcar sportu’ nu poate  
să ţină fructului piept!”  
 
Kiwi? El îndată-ţi face,  
Obraz fin şi luminos.  
Para? Fără dar şi poate,  
Picior suplu şi frumos.  
 
Mărul face poponeţul,  
Să ne fie mai bombat.  
Portocala... ochiul face,  
Să ne fie migdalat.  
 
De vrei buze senzuale,  
Roşii şi ceva mai groase,  
Căpşunica-i o minune,  
În cantităţi generoase.  
 
Pepenele? Este musai  
Să consumi până ce pici,  
Asta dacă vrei să ai...  
De’jte lungi şi-urechi mici.  
 
Cu vreo patru piersicuţe,  
De te speli pe cap, frumos,  
Cosânzeană vei fi, dragă,  
Cu păr lung şi mătăsos.  
 
Murele fac sânul plin,  
Struguri pe stomacul gol:  
Un nas mic, ca de prinţesa,  
Şi zambesc fermecător.  
 
Gata! Ce mai tura vura,  
Fructu-i simplu şi facil.  
Draga mea, pe lângă tine  
Afrodita-i mic copil!  
 
Chiar şi-un domn, trăznit de-amor,  
Îndrăzneşte o-ntrebare:  
„Tânără domniţă scumpă,  
Care ţi-e secretul, oare?’’  
 
Hihi! Chicoti domniţa,  
Fluturând genele-i lungi:  
„Vezi tu… al meu tânăr domn,  
Că secretul meu… e-n pom!”  
 
 
MOTĂNEL  
 
Motănel cel scumpicel,  
Tare drăgălaş e el,  
Merge-ncetişor, se-alintă,  
Pe „sub piele”-ncet îmi intră.  
 
Ochişorii lui de jad,  
Cafenii şi blânzi zâmbesc,  
Secretos ei plănuiesc,  
În capcana lor să cad,  
 
(Eu nu lupt, şi tot zâmbesc!)  
 
Ba se joacă, ba mai toarce,  
Pupături şi mieuneli,  
Îl dezmierd, zic:  
„Vino-ncoace,  
Sufletul ţi-l dăruiesc,  
Mâţ simpatic,  
te iubesc!”  
-------------------------------------  
OLTEANU Dana Maria, poetă de factură neo-romantică. Născută la 4 septembrie 1982. Fondator şi proprietar al „Danara String Art”. Artist autodidact, cu experienţa artistică în muzică (membru al formaţiei BENETONE), pictură, desen, poezie şi tehnică de string art (https://www.etsy.com/shop/DanaraStringArt). Începând cu anul 2015, a transformat string art din hobby în activitate profesională prin realizarea de tablouri din cuie şi aţe pe lemn, instalaţii de artă vizuală şi ateliere de string art. Maestru practicant Reiki. Licenţiată în Economie, Comerţ şi Turism, cu experienţă profesională în copywriting & publicitate online. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 6 noiembrie 2017)  
Referinţă Bibliografică:
Dana Maria OLTEANU - POEMELE GÂNDULUI MEU CURAT / Dana Maria Olteanu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2502, Anul VII, 06 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dana Maria Olteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dana Maria Olteanu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!