CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Delicatete >  




Autor: Dan Teodorescu         Ediţia nr. 2651 din 04 aprilie 2018        Toate Articolele Autorului

Dan TEODORESCU - ÎN NOPȚILE CU HERUVIMI SĂLBATICI (1)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MUSTEȘTE PĂMÂNTUL  
 
Musteşte pământul din reavănul serii  
Copitele cailor trosnesc la amiezi,  
mă por0t ca o şoaptă străpunsă de rodul  
cel falnic din vis, iar tu nu mă crezi.  
 
Plezneşte-n crepuscul şi-n neantul ce creşte  
un vers de izvoare doinind rugăminţi,  
acum ne petrecem braţele prin fructul  
ce naşte în mine cu lacrimi fierbinţi.  
 
Se biciue vremea din noaptea străbună  
cu sânge ne creştem sublime dureri,  
mă arde păcatul, când trupul mă cheamă  
şi simt cum m-alungă frumosul de ieri.  
 
Rodeşte pământul în şoapta luminii  
acum când pornim cu credinţa pe frunte,  
tu poţi să mă chemi cu versul din fluviu  
ce vine cu noi şi leagă o punte.  
 
Se-apleacă un munte în falnicul zilei  
de ieri am venit înapoi să te chem,  
cu pârgul în ochi, cu lumina sublimă  
ne cerem duioşi, dorim şi ne vrem.  
 
Ce viu mi se pare palatul albastru  
când cerul se-apleacă domol peste el,  
tu vii ca un astru plutind peste câmpul  
durerii din mine, cu mine în ţel.  
Acum se zideşte femeia pe roată  
o parte de vis ne primeşte în zbor,  
mă-nalţ spre zăpada ce vine din munte  
mă urc, mă doresc şi-n noi mă cobor.  
 
Hai vino iubito, ce cald mă-npresoară  
cu fructul de-amiază sorbind primăveri,  
musteşte pământul în reavănul serii,  
musteşte pământul de azi şi de ieri.  
 
 
DE IERI  
 
De ieri pământul mi s-a părut mai sfânt  
îmbălsămat în sânge şi în legământ  
şi în copitele cailor de azur  
pământul mi s-a părut mai pur.  
 
De ieri fântânile au început să rodească  
sub mirişti şi puntea omenească  
a început să înconjoare pământul  
şi să aştearnă în foc cuvântul.  
 
De ieri pădurile m-aşteaptă sub cetate  
şi în scorburile credule şi uitate  
şi în minţile păcătuite de destin  
din harul cupelor cu vin.  
 
De ieri scânteia acestei credinţi  
mi-a vărsat pocalul cu biruinţi  
că am iubit sub poarta lumii, horă  
pământul cu pământul sub auroră.  
 
De ieri fugit-a mânzul din primăvară  
ca să se ascundă de lume în seară  
că avea piciorul drept tăiat cu securea  
de mânzul cel bătrân de aiurea.  
 
De ieri ogorul meu cel albastru  
a fugit nebun într-un astru  
şi a luat cu el chipul făpturii mele  
îmbălsămat în viitorime şi stele.  
 
De ieri pământul iubirii trecute  
a început să spună de toate, vrute şi nevrute  
să făcea că el a devenit mai pământ  
purtat în amurg de legământ.  
 
 
TOATE PĂSĂRILE...  
 
Toate păsările îmi cuprind mâinile  
şi le poartă prin văzduh şi prin ceaţă  
şi prin cuvinte nestrigate  
şi prin dimineaţă.  
 
Toate păsările mi-au străpuns ochii  
şi îi aruncă în albastrul pământului  
şi în setea cea fără întoarcere  
şi în nemernicia cuvântului.  
 
Toate păsările mi-au furat aripile  
şi le cuprind acolo departe  
spre fântâni cu apă de izvor limpede  
şi mai departe, poate.  
 
Toate păsările mi-au dorit legământul  
şi l-au ascuns sub piatră şi sub sânge  
şi sub pasărea taină din mine  
şi sub pasărea ce plânge.  
 
Toate păsările mi-au ucis zeii  
şi mi-au săpat pământul de sub cuvinte,  
toate păsările mi-au secat zborurile  
şi fuga din jurăminte.  
 
 
CU FRUCTELE IUBIRII  
 
Coboară din adâncuri miresme nevăzute  
o luntre lin pluteşte ca o pădure-n timp  
şi din duioasa vreme se naşte în cetate  
o herghelie sfântă crescută-n anotimp.  
 
O, cer de libelule mă-ndeamnă să culeg  
un fruct de pe o rază de dor de libertate  
aşa precum un sunet de vis de nebunie  
mă-npresură-n cuvinte şi-n vorbele de şoapte.  
 
De ce nu vii acuma, eu sunt puternic, sacru  
şi mai blajin în sunet, crescând în dorul sfânt  
cu fructele iubirii cobor în adormire,  
cu fructele iubirii mă-ndemn spre legământ.  
 
 
SUPUS  
 
Netrecerea spre alte oseminte  
mi-a fulgerat netrebnicul cuvânt  
pe flori de cedru alcultând irodul  
nemerniciei spulberate-n vânt.  
 
Pictându-mi ochii ce-mi alungă spaima  
exodului trecut crepuscular  
îmi pun să-mi bată clopotele seara,  
iar eu adorm supus în ocular.  
 
 
UITE ȘERPII  
 
Uite șerpii, Diogene,  
Uite şerpii  
Care ţi-au sugrumat amintirile  
Şi s-au petrecut în nemurire.  
 
Priveşte-ţi amforele Diogene  
Şi alungă-ţi gândul  
că ai să redevii om.  
 
Iubeşte-ţi mâinile cerşătorule  
Care s-au pierdut  
În timpul dragostei de ţărm.  
 
Uite şerpii, Diogene, uite şerpii…  
 
 
RUGĂCIUNE CĂTRE TIMPUL MEU  
 
Mă închid în castelul tău de piatră  
Căci vreau să mă spăl cu amintirile mele,  
Mă arunc în liniştea serii  
Căci vreau să pictez ceasurile rele, ceasurile rele.  
 
Îmi apuc mintea cu mâinile  
Şi răsucesc gândul ce mă cunună,  
cu Zeul timpului şi cobor, iar, singur  
scrijelindu-mi viaţa nebună, viaţa nebună.  
 
 
RUGĂ DE TAINĂ  
 
Am băut în amurg din fântânile timpului  
care mă acopereau ca pe o insulă amară,  
am simţit vântul ce mă alungă,  
aruncându-mi mintea într-un chip de ceară.  
 
Pictam ochii roşii şi creierul verde,  
mâini nu aveam, iar sufletul din mine  
îmi picura prin buzele reci de credinţă,  
căutând în abis drumul spre tine.  
 
Ce departe este noaptea, nu mai pot să o ajung,  
pătrunde-mi în gând rugă de taină,  
căci am băut din fântânile timpului în amurg,  
dar apa era crudă, spurcată, haină.  
 
 
FLĂMÂNDELE TURME  
 
Somnul păcatului îmi zace în barbă,  
timpul îşi bea cafeaua cea amară,  
tot scurmă în nouri găina cea neagră  
şi beau amintirea în cupe de ceară.  
 
Se-nmoaie, iar, vântul pe cerul de foc  
ce-mi curge pe ochi dorind să omoare  
alga-durere şi mintea din urmă,  
urechile mele cu ciucur de soare.  
 
Şi chem o nălucă să-mi spele ruşinea  
crescută pe umeri lăsând ca să scurme  
mirosul păşunii în mugetul greu,  
căci eu sunt ciobanul flămândelor turme.  
 
 
ÎNBRĂȚIȘARE  
 
Astup zările cu palmele  
şi mă uit  
prin cântecul rămas printre degete  
la păcatul plopilor tineri  
care se rânduiesc  
în simfonia de aur  
a clopotelor bisericii albastre  
sunând din buciume  
mireasma ploilor de vis.  
 
Astup negurile cu ochii  
şi privesc  
spre pupilele negre ale amurgului  
la cântecul apelor de munte  
care coboară din tainele piscurilor  
amurgul pădurii de brad din Bucovina  
încărcată în liniştea zăpezii.  
 
Mă ascund în nemurire  
şi sorb din sângele pământului  
plăcerile pictate în vene,  
plăcerile pictate în eternitate!  
 
 
DEASUPRA  
 
Tu eşti păcatul  
mă strângi de mână şi mă cuprinzi  
şi mă pierzi pe câmpia roşie de sărbătoare  
şi mă arunci şi mă prinzi.  
 
Tu eşti o pasăre, aripă de şoapte  
din văzduh mă urmăreşti ca un zbor  
nu-ţi place cerul, să mergem aiurea  
mai sus, nicicând să cobor.  
 
Tu eşti ca o femeie, ai flori sub pleoape  
şi-adormi cu păcatul de a visa color  
pe pajişti verzi, bărbatul şi femeia  
Şi pasărea deasupra lor, în zbor.  
 
 
DEȘERTUL DIN MINE  
 
Bătrân prieten, ce nu vii  
În trupu-mi şi să te-nfiori  
Privind în lume cum eu fur  
Culoarea din o mie de culori?  
 
Acum, iar, plouă în deşert,  
eu stau în cercul meu de glod  
precum un câine vagabond  
Visez la osul ce-am să-l rod!  
 
Dar gol sunt, Doamne, şi-am să fug  
să rup prin sânge cercu-mbălsămat  
cu morţi, cu râie, enoriaşi bolnavi  
Să cânt din fluier cântecul turbat!  
 
Şi-am să privesc în norii grei din vis  
un şevalet cu un izvor de flori,  
să sorb apoi o noapte pe pământ,  
Să sorb o noapte din o mie de culori...  
 
 
ROSTIRE  
 
Anul acesta am auzit tropotind cuvintele,  
cuvintele mamei mele şi ale tatălui meu,  
se zvârcoleau unele peste altele într-o gravă dezordine,  
chemând din abis pe bunul Dumnezeu.  
 
În seara aceasta am simţit cum fuge astrul cel albastru  
pe potecile ascunse de vântul nebun,  
am încercat să te caut în marea de sânge,  
ca să-ţi rostesc nemerniciile ce trebuie să le spun...  
 
 
VIS RĂVĂȘIT  
 
Puţin câte puţin se cerne sita,  
Pământ peste pământ apare în vis,  
Durerea de cuvânt tronează somnul  
Căderii peste veacuri în abis.  
 
Mă uit pe ţeava tunului lui Ştefan  
Şi văd oştiri peste pământul sfânt  
Şi văd cum pacea e zdrobită  
De prostul şi naivul legământ.  
 
Nu pot a spune că războiul vine,  
Dar pot rosti suprema rugăciune,  
De va veni războiul cela crud de sânge  
noi nu vom face sfânta plecăciune.  
 
Mai pot visa un munte plin de gheaţă,  
Mai pot visa un fluviu plin de sânge,  
Mai pot visa suprema libertate,  
Mai pot visa şi pruncul care plânge.  
 
Dar m-am trezit cu ochii plin de lacrimi  
Într-un pridvor de lungă despărţire,  
Cu faţa răvăşită de durere,  
Cu mintea plină, însă, de iubire!  
----------------------------  
Dan TEODORESCU  
Iaşi, martie 2018  
Referinţă Bibliografică:
Dan TEODORESCU - ÎN NOPȚILE CU HERUVIMI SĂLBATICI (1) / Dan Teodorescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2651, Anul VIII, 04 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Dan Teodorescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Teodorescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!