CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Document >  





Crăciunul copilăriei
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În vremuri demult apuse prin care Dumnezeu ne-a pus la grele încercări pentru a ne verifica credința și a ne apropia mai mult de El părinții mei marcați de evenimente, prin care a trebuit să ardă toate cărțile din bibliotecă, inclusiv cele cu tentă religioasă, forțați de un regim ateu, iar bunicului , mic negustor într-un cartier mărginaș al orașului i-a fost luată întreaga avere, lăsându-l să locuiască împreună cu fiul sau cel mic și familia lui în câteva cămăruțe , iar bucătăria era în niște anexe la subsol făcute pentru marfa necesară, din prăvălie, care nu erau podită și rămăseseră cu pământ pe jos peste care bunica așterne preșuri făcute din deșeuri de cârpe țesute la țare de niște rude apropiate.Astfel de preșuri aveam și noi acasă, în casa boierească pe care bunicul o dăduse de zestre mamei, dar care multă vreme a fost plină de chiriași , noi rămânând numai în 2 camere, una în care dormeau părinți și una transformată în bucătorie și în care dormeam eu și fratele meu.Aici a decis mama să pună pe peretele de răsărit singura icoană din casă care reprezenta pe Maica Domnului cu pruncul,,Era o Icoană simpla , fără valoare materială dar cu o mare valoare pirituală. 
  
În timp datorită schimbărilor făcute la casă pentru a încăpea trei familii..parinții mei, fratele meu cu familia lui de trei persoane și eu cu familia mea copmpusă din 4 persoane, această icoană s-a rătăcit, poate și datorită faptului că eram puțin credincioși, deși Dumnezeu chiar dacă am mai hulit la necazuri împotriva lui, ne-a arătat că ne iubește mult,iar după moartea părinților mei înainte de anul 200 , mi-a trimis un înger care m-a călăuzit să găsesc icoana înt-o magazie veche costruită de tatăl meu, așezată pe peretele de răsărit. Sufletul meu s-a umplut de bucurie și veselie. Am luat-o cu dragoste și smerenie și împreună cu fiul meu cel mare, dăruit de Domnul în ziua Bunei vestiri, am restaurat-o am resfințit-o și am așezat-o la loc de cinste în casa mea. O am mereu în față, în camera în care mă rog și stau majoritatea timpului. 
  
Dar să trecem la subiect....Copil fiind așteptan cu nerăbdare sărbătoare Crăciunului..probabil pentru că așteptam să primesc ceva daruri, de care nu prea aveam darte deoarece trăiam 4 persoane dintr-un salari mic de contabil adus de tatăl meu...care din fericire nu era nici băutor nici fumător, dar era strâns la buzunar și păstrând el banii, asigura din ei strictul necesar, iar restul îi ținea pentru eventuale zile grele, într-un dulap îinut sub cheie pe care o avea permanent cu el. Probabil că provenind dintr-o familie cu 13 copii, și trimis în lume de la 14 ani a căpătat acest obicei. Pe mama nu a lăsat-o să-și găsească un serviciu, motivănd că este mai important să aibă grijă de cei doi băieți pe care îi aveau împreună...iar în sinea lui gândea că mama fiind foarte frumosă poate atrage privirile altor bărbați mai tineri, el fiind cu 9 ani mai mare?? 
  
Din lipsa banilor mama rar reușea să-i cumpere un brăduț pe care sa-l împodobesc....așa că de cele mai multe ori luam din grădină crengi de la niște arbuști ornamentali care nefiind îngrijiți crescuseră destul de mari. Dintr-un scaun de lemn îmi făceam un suport în care fixam creanga și o împădobeam cu nuci învelite în poleială,și alte împodobeli din hârtie creponată, artifici și lumănări cumpărate de la librărie din puținii bani dați de mama din economiile de la piață sau câștigați când colindam împreună cu prietenrle mele din cartier, care erau majoritare în cartier. Eu ca singur băiat țineam și casa, dar în final la împărțeala câștigului, păcătuiam rătăcind prin buzunar niscai firfirici.Deși noi ne străduiam să punem suflet în colindul nostru...puține porți se deschideau pentru a fi ascultați, așa că nu adunam mare lucru.Țin minte că un vecin foarte apropiat deși câștiga destul de bine, a venit și probabil pentru a scăpa mai repede de noi, fără să asculte prea mult din colindul nostru..ne-a dat 30 bani( o pâine neagră costa 2 lei). Poate avea și el o scuză deoarece pănă să vină comuniști avea în cartier un magazin , iar curte lui, acum în anexele pe care le avea erau plină de chiriași...iar colindul nostru începea cu ..SUS TOVARĂȘI NU DORMIȚI:...vremea e să vă treziți.. !!?? și îi aminteau de încercările la care era supus. 
  
În dimineața de Crăciun, proabil că moșul considerând că nu prea am fost cuminte lăsa câteva mici atenți ..deobicei ceva bomboane ce se vindeau la alimentară, la kg. și mai întotdeauna ă carte de povești, deoarece mama știa că îmi place să citesc....astfel încât de multe ori mă obliga să las cartea deoparte și să mai ies afară la joacă cu ceilalți copii. 
  
În ziua de Crăcin ne adunam la bunicul tot neamul ...Tatamare, cum îi spuneam eu, în bucătăria de la sbsol în care se întindea o masă mare înconjurată de 2 paturi mari unde dormea unchiul meu cu familia lui , pentru a face economie de lemne..În paturi erau întotdeauna 2 mâțe care se lăfăiau acolo, cănd li se permitea. Noi copii ne jucam cu ele, iar plăcerea mea cea mare era să le suflu în ureche...deoarece se scuturau dând din cap. 
  
Pe măsură ce se adunau toți membri familiei....se punea masa pentru noi copiii, după care erau trimiși în casa de sus unde se afla dormitorul bunicilor, în care păstra și ceva antichităși din ce adunase în timpul vieți, care bineînțeles atrăgeau atenția noastră. Dintre ele îmi amintesc de mașina de cusut Singher pe care bunicul o cumpărase după ce s-a căsătorit cu bunica, deoarece până a deveni negustor fusese ucenic și calfă la un croitor din Caracal și se gândea că la nevoie mai putea cârpi câte ceva...așa cum o făcea acum și pentru noi nepoții când ne punea bazoane la pantaloni. Un alt obiect din încăpere era un fotoliu mare cu arcuri, îmbrăcat în catifea,pe care datorită arcurilor ne înghesuiam, țipând care mai decare să sărim ( firesc deoarece din cei 6 nepoți 5 eram băieți ). Țipetele noastre se auzeau până la subsol așă de cele mai multe ori venea cineva să vadă ce s-a întâmplat !!. 
  
Un alt obiect ce ne fascina era casa de bani pe care o avea bunicul de pe când fusese negustor. Compartimentul principal nu se putea deschide deoarece era încuiat cu o cheie specială. În schimb sub el era un alt compartiment, veșnic deschis în care bunicul pusese lucruri mai puțin importante, dar și ceva amintiri pe care nu se îndurase să le arunce...Astfel aici am găsit o mulțime de discuri de gramofon cu cele mai valorose cântece din timpul anilor 1938-1940..Din curiozitate am citit pe câteva ..și scria..Maria Tănase și Zavaidoc. Bunicul probabil că a trebuit să vândă gramofonul, dar a păstrat plăcile de patefon...În mintea noastră de copii proști ne-am gândit că ne putem distra puțin dacă am lua plăcile de patefon și mergând în curtea le-am arunca spre cer pentru a plana....Din nefericire după ce planau câțiva metri, cădeau pe pământ unde fiind din ebonită se făceau țăndări..Așa am distrus majoritatea din ele. Când ne plictiseam. mai coboram la subsol unde găseam locuri în cele două paturi de unde căscam gura și deschideam urechile la ce vorbesc cei mari. Ei se distrau ascultănd muzică și glume spuse de Stroe și Vasilache la bătrânul aparat de radio Philips, ce scăpase de sigilare și rechiziționare de către comuniști.. sau lăutarii care de sărbători obișnuau să ia străzile la colindat...mai ales acolo pe unde trecuseră prin vremurile apuse...Cunoșteau bine zona deoarece bunicul care având cârcimă își atrăgea clienți aducând lăutari buni. Cât au activat, aceștia niciodată nu l-au uitat pe.. Nea Petrică și veneau la el de sărbători! 
  
Până seara târziu, la masa bunicului se perindau o serie de rude , prieteni și fini pe care tatamare îi avea în cartier. 
  
La final când noi cei mici moțăiam în paturi, părinți hotărau să plecăm acasă. 
  
La plecare bunica mai dădea fiecăruia câte un pachet din porcul tăiat de ei și ceva vin tot din via lor. 
  
Acum la vârsta maturităț când retrăiesc cu nostalgie acele clipe minunate,i am realizat bine ce spunea Domnul nostru Iisus Hristos când zicea:ACOLO UNDE SUNT DOI ACOLO SUNT ȘI EU ! 
  
De multe ori memoria mea mi-l aduce aminte pe bunicul meu, și-i mulțumesc Domnului că mi-a dărinduit clipa în care l-a luat la el.. îndrumând pașii mei, în timp ce mergam într-o dimineață la lucrul meu...care trecea pe lângă la casa lui...să intru chiar în clipa în care cei apropiați din casă îi țineau lumânare pentru a primi lumina cu care să treacă la Domnul..Cel mai tare m-a impresionat faptul că în această ultimă clipă, din ochii lui s-a s-a scurs o lacrimă..pe care eu o consider că afost de bucurie pentru întorcerea lui la Domnul. 
  
Bunicul a fost un om bun care deși a pierdut totul din câte agonisise nu am auzit niciodată din gura lui hulind comuniști sau pe altcineva...A plecat de la țară dintr-o familie necăjită, darși-a folosit toate darurile pregătite de Domnul pentru el, îndeplinind fără să cârtească Planul Domnului, Pentru aceasta sunt convins că fiind bine plăcut Domnului..Acesta în bunătatea Sa a hotărât ca în curtea bunicului și pe fundația casei sale să se construiască un complex monahal, alcătuit dintr-o frumoasă biserică, cu Hramul Sf. Calinic Cernicanul și Izvorul tămăduirii,o cantină a săracilor și o grădiniță pentru copii, de care se preconizează să fie educatoare călugărițe cu har de la Dumnezeu.Merită de amintit faptul că bunicul avea numele Petre , ca Apostolul lui Hristos, pe care l-a făcut pescar de oameni și numindul CHEFA .i- a zis că va fi piatra pe care se va construi biserica Sa. 
  
Referinţă Bibliografică:
Crăciunul copilăriei / Dan Petrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2902, Anul VIII, 11 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!