Se plimbă singuratic,în liniște de-amurg
Un tânăr melancolic,pe chei pășind discret
Privește alb spre mare,talazurile curg
Neîncetat din vremuri de prea mult timp apuse
Plutește-n aer sare purificând în jur
Efemerida boală a ce e desuet
Nedemn,impropriu lumii văzute de-un poet
Cu inima aprinsă de pasiuni nespuse…
Briza ușoară bate,mângâietor prin părul
Unei femei venite spre a visa,pe dig
În pieptul ei îi cântă oftat de așteptare
Spre a trăi în fine ,senzații nepătrunse
Vântul șiret adună și-mparte-apoi cu grijă-n
Precise destinații,ce-n cale întâlni…
Înfiorate-n briză,inimi bătând mai tare
Acceptă fericite ce soarta le aduse!
Dan Mitrache,Bălcești,21.01.2015