Te-am iubit precum iubesc albastrul  

florilor de viorea şi in,  

cum văzduhul îşi iubeşte astrul  

strălucind pe-al cerului senin.  

Noi parfumuri se degajă-alene  

din al florilor superb potir  

şi se-agaţă de-ale mele gene  

mângâioase, fine ca un mir.  

Te-am iubit precum iubesc un verde,  

clorofilă-n inima haihui,  

printre faldurii lucioşi m-oi pierde  

şi-mi voi agăţa speranţa-n cui,  

Să rămână-aşa, cât mai aproape,  

de-al meu suflet umilit şi trist,  

să-mi răsară dragostea din ape  

şi să strig din răsputeri: rezist!  

Te-am iubit, precum iubesc şi albul  

strecurat în nea şi-n ghiocel,  

vestitorul primăverii, dalbul  

care poartă castitate-n el.  

Să îmi umple noaptea de lumină  

şi de clinchetul ispititor,  

să-mi aduc-o lacrimă divină  

din izvorul viu, şopotitor.  

Te-am iubit precum iubesc şi roşul  

din petala trandafirilor  

sau din haina ce o poartă Moşul  

ori din sfiiciunea mirilor.  

Te-am iubit precum iubesc şi movul,  

arhitect al gândului zălud,  

mreje mi-ai întins înspre alcovul  

ce m-ademenea cu trupu-ţi nud.  

Te-am iubit şi încă te iubesc,  

o scânteie luminează iar,  

de la focul astrului ceresc  

se aprinde-al poeziei far.