Te-am iubit precum iubesc albastrul
florilor de viorea şi in,
cum văzduhul îşi iubeşte astrul
strălucind pe-al cerului senin.
Noi parfumuri se degajă-alene
din al florilor superb potir
şi se-agaţă de-ale mele gene
mângâioase, fine ca un mir.
Te-am iubit precum iubesc un verde,
clorofilă-n inima haihui,
printre faldurii lucioşi m-oi pierde
şi-mi voi agăţa speranţa-n cui,
Să rămână-aşa, cât mai aproape,
de-al meu suflet umilit şi trist,
să-mi răsară dragostea din ape
şi să strig din răsputeri: rezist!
Te-am iubit, precum iubesc şi albul
strecurat în nea şi-n ghiocel,
vestitorul primăverii, dalbul
care poartă castitate-n el.
Să îmi umple noaptea de lumină
şi de clinchetul ispititor,
să-mi aduc-o lacrimă divină
din izvorul viu, şopotitor.
Te-am iubit precum iubesc şi roşul
din petala trandafirilor
sau din haina ce o poartă Moşul
ori din sfiiciunea mirilor.
Te-am iubit precum iubesc şi movul,
arhitect al gândului zălud,
mreje mi-ai întins înspre alcovul
ce m-ademenea cu trupu-ţi nud.
Te-am iubit şi încă te iubesc,
o scânteie luminează iar,
de la focul astrului ceresc
se aprinde-al poeziei far.