CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





ION FERCU- DAC-AȘ FI FOST DUMNEZEU Romanul autocunoașterii de sine
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ION FERCU- DAC-AȘ FI FOST DUMNEZEU  
 
Romanul autocunoașterii de sine  
 
Recentul roman al lui Ion Fercu „Dac-aș fi fost Dumnezeu” este din categoria celor psiho-filozofice, meditativ între viață și moarte și Dumnezeu. Un monolog cu și despre Dumnezeu în anii noștri, la început de mileniu al treilea. Spațiul mioritic ales, satul, acolo unde s-a născut veșnicia, din tragediile umane istorice, poate deveni în vremurile noastre locul de reansamblare ale comunităților modernizate, de reconstrucție din rămășițele iubirii de pământ și de oameni, de reîntoarceri acasă. Acesta este mesajul care se desprinde din povestea unor extraordinare personaje, proiectate în prezentul continuu al românilor, tributari propriei istorii și blestemelor milenare. Cine este preotul Petre Farina, cel a cărui interogație-exclamație dă și titlul romanului? „ Îți mulțumesc, Doamne! Sunt pregătit ca să primesc oricând divina Ta povară a suferinței! Dar, Te rog să mă crezi, Doamne, că eu, nevrednicul de mine, dacă aș fi fost Dumnezeu, altfel aș fi zămislit lumea aceasta: fără suferință! ”  
 
Petre Farina este un preot credincios care a plecat voluntar în războiul din Afganistan, din locul său în care toate ale vieții decurgeau firesc, avea o familie fericită, doi copii, era iubit de prieteni și credincioși. Revine din război, mutilat, rănit fizic și psihic și alege calea sihăstriei, a izolării de familie și de prieteni în satul Mortuc, un loc parcă uitat de Dumnezeu și de oameni. Revine în țară rănit în însăși credința sa de nezdruncinat în Dumnezeu. Monologurile sale cu și despre Dumnezeu ( sunt capitolele romanului cu numere impare, într-o strategie narativă diaristică, scrisă cu italice) devin meditația filozofică simbiotică la acțiunea în sine a romanului, devin lecții de psihologie și cultură într-o inspirată alternanță cu celelalte personaje, un fel de interactivitate menită să soluționeze, să repare, să îndrume atât personal cât și literar cititorul. Frumos! Inventiv! Inedit!  
 
Bunăoară, spre începutul confesiunii, - căci este o reală confesiune a teologului , spre el însuși și despre Dumnezeu - Petre Farina face o incursiune în propria acumulare intelectuală - și nu este vorba despre un demers coercitiv necredinței sale, sau o nevoie de smerenie, sau învinovățirii pentru îndoielile lui Toma necredinciosul: „Apoi, brusc, s-a întâmplat ceva ciudat: mintea mi-a trecut prin adolescență, direct la filozofi, fără să mă consilieze vreun guru de serviciu al sufletului. După ce un domn înțelept numit Socrate m-a cutremurat cu știuta sa poveste – ” Oare nu aceasta e filozofia , o stăruitoare pregătire pentru moarte?”- , un discipol de-al său, Anisthene mi-a zis că e musai să împac viața cu moartea. M-a răvășit și Epicur cu vorbele acelea tulburătoare: „ Omul înțelept nici nu cere neapărat să trăiască viața, nici nu se teme de încetarea ei...”. Remarcabilă subtilitatea prin care se demonstrează erudiția personajului, nu ca o expunere arogantă a culturii filozofice, ci strecurată prin propria lumină a sufletului rănit, a propriilor întrebări și explicații, a introspecției atente și justificabile.  
 
Despre consecințele războiului asupra psihicului uman s-au scris mii de pagini, au fost interpretate mii de roluri în filme și piese de teatru, arta abundă de lucrări tematice, dar puțini autori s-au încumetat să balanseze principiile omenești ale războiului față cu Dumnezeu. Iată că, actual, prezent, realist, Ion Fercu îndrăznește să filozofeze prin personajul său, preotul Petre Farina, asupra celui mai ucigaș flagel de suflete omenești, de minți omeneșți și de credințe: războiul ca destin uman, războiul ca devenire a speciei. Mari scriitori și-au adus tributul acestei teme majore. Sven Hasel spunea că războiul „a reuşit să sugrume în noi tot ceea ce, cândva, fusese omenesc. Nu mai cunoaşteam alt limbaj decât pe cel al armelor...”. Ernest Hemingway– reporter în ambele războaie mondiale şi în războiul civil din Spania, sătul de absurditatea şi atrocităţile acestor războaie, reia, iar şi iar, în romanele lui, aproape toate cu caracter autobiografic, un constant manifest pentru ideea că o lume mai bună se poate realiza paşnic. Erich Maria Remarque – acest scriitor german a ajuns pe lista lui Goebbles, lista scriitorilor interzişi în Germania nazistă. Experienţele din Primul Război Mondial, dar, mai ales, felul în care se modifică viziunea asupra vieţii şi mentalitatea celor care au supravieţuit acestei atrocităţi, reprezintă subiecte centrale în romanele sale. Pe lângă binecunoscutul Nimic nou pe frontul de vest(1929), e de menţionat aici romanul Trei camarazi(1936). Kurt Vonnegut - avea să rămână pentru tot restul vieţii cu o adâncă cicatrice sufletească după ce, capturat de nazişti, a fost închis într-un depozit de carne cunoscut ca Abatorul cinci, de unde şi titlul romanului său de mai târziu (1969). Scriitorul american era forţat de germani să strângă cadavre pentru gropile comune, dar cadavrele fiind prea multe, a fost martor la transformarea în cenuşă a rămăşiţelor umane de către trupele înarmate cu aruncătoare de flăcări. (sursa Historia). Apoi, Război și pace al lui Lev. N. Tolstoi, Pădurea spânzuraților, Liviu Rebreanu, Ultima noapte de dragoste întîia noapte de război al lui Camil Petrescu, recentul roman al lui Varujan Vosganian – Copiii Războiului, de ce nu, recentul roman al lui Victor Enășoae - O lumânare pe malul Prutului – toate abordează tema războiului, boala ucigașă a omenirii, cu milioane de victime și nimeni care a trăit o astfel de experiență nu a rămas întreg psihic. Și totuși, războaiele continuă, se desfășoară din ce în ce mai complicat, armele devin din ce în ce mai rafinate, de parcă vorbele lui Apostol Bologa ( Pădurea spânzuraților) au devenit noul standard al progresului pe planetă: ”Ce întunerec, Doamne, ce întunerec s-a lăsat pe pământ…”  
 
Petre Farina, schimnic în satul Mortuc, reconstitue războiul din Afganistan într-o permanentă legătură cu viața satului, cu personajele acestui loc părăsit de tineri și deveniți slujbași în alte țări, cu prietenii din alte țări, Kandaharul și participarea alături de combatanți români, americani și alte nații, deschizându-i adevărata și tragica perspectivă a războiului. Corespondența sa, „scrisori din vis sau din realitate”, pornind cu Marea Epistolă a Sfintei Scripturi, continuând cu dialogul cu Anna Beck, psihoterapeutul său din Germania, preotul catolic din Morella, Spania, Giovanni Basseri, fac din decizia sa de completă izolare o reală autoterapie în urma căderii în tulburătoarea depresie posttraumatică, fizică și psihică deopotrivă. Sigur că Petre Farina este centrul lumii acestui roman. Sigur că toate celelalte personaje sunt corolele acestui arbore de trăire, de suferință, de autoflagelare și chin, fiind menite, - ele, personajele – la reconstrucția omului, preot, tată, soț, prieten, ca într-o proiecție reparatorie. Chiar și Don Gabi, tânărul care îi va oferi o perspectivă optimistă a viitorului său, îndrăznețul, rebelul diasporean care înfruntă sistemul, inerțiile, prejudecățile, îi este lui Petre Farina unealta de dislocare din abisul în care se prăbușise. Căci gândirea sa însăși se cuplase la sfidarea supraviețuirii: „Ce-a mai rămas? Probabil că un fel de ființă ciudată care este în căutarea singurătății absolute, dar care știe că această singurătate nu poate fi cucerită decât atunci când va putea evita întâlnirea chiar și cu… ea însăși.”  
 
Romanul „Dac-aș fi fost Dumnezeu” este romanul autocunoașterii de sine, aici în sens religios, cucernic, dar și psiho-filozofic, în calitate de victimă benevolă a războiului, ca exercițiu existențial avid de experiență și de împăcare cu Dumnezeu și cu credința în El.  
 
Întrutotul remarcabil din diverse unghiuri stilistice și estetice, romanul personajului Petre Farina demonstrează, pe de o parte, vulnerabilitatea structurii psihice umane și pe de altă parte, forța sa extraordinară de refacere în complicata matrice a divinității. Așa cum aforistic, decide Petre Farina la lungul său prilej de cădere în neîncredere în Dumnezeu:  
 
„Omul îi aparține lui Dumnezeu, căruia îi datorează viața. De acest dar special, numai Dumnezeu te poate deposeda.”  
 
Cristina Ștefan, 12 febr. 2021  
 
Referinţă Bibliografică:
ION FERCU- DAC-AȘ FI FOST DUMNEZEU Romanul autocunoașterii de sine / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3697, Anul XI, 13 februarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!